Condiții de muncă potrivit normelor Organizației Internaționale a Muncii

1.Organizația Internațională a Muncii (O.I.M.)

Istoric; domenii de activitate

Organizația Internațională a Muncii, cea mai veche și mai vastă instituție specializată din sistemul Organizației Națiunilor Unite, a luat ființă în anul 1919 prin Tratatul de la Versailles (partea XIII), concretizând ideea fundamentală înscrisă în Constituția sa conform căreia o pace universală și durabilă nu se poate stabili decât pe baza justiției sociale.

în accepțiunea O.I.M., justiția socială implică respectul drepturilor omului, un nivel de viață decent, condiții de muncă umane, perspective pozitive pentru ocuparea forței de muncă și securitatea economică.

în 1944, prin Declarația de la Philadelphia, au fost dezvoltate scopurile și principiile sale fundamentale, afirmându-se principial că:

- munca nu este o marfă;

- libertatea de expresie și de asociere este o condiție indispensabilă a unui progres susținut;

- sărăcia, oriunde ea există, constituie un pericol pentru prosperitatea tuturor;

-toate ființele umane, fără deosebire de rasă, credință sau sex, au dreptul de a-și urmări progresul lor material și dezvoltarea lor spirituală în libertate și demnitate, în securitate economică și cu șanse egale.

Organizația Internațională a Muncii este singura instituție internațională ce funcționează pe principiul tripartitismului, politica și programele sale fiind formulate de reprezentanții patronatelor și ai sindicatelor pe picior de egalitate cu cei guvernamentali. O.I.M. încurajează, de asemenea, instaurarea tripartitismului în cadrul statelor membre, îndemnându-le să stabilească un dialog social eficient prin asocierea organizațiilor sindicale și patronale la elaborarea și, dacă este cazul, la punerea în aplicare a politicilor naționale în domeniul social și economic, ca și în multe alte sectoare.

Considerându-se că „neadoptarea de către o națiune anume a unui regim de muncă cu adevărat uman constituie un obstacol în calea eforturilor altor națiuni doritoare să îmbunătățească soarta muncitorilor în propriile lor țări, O.I.M. a constituit și constituie cadrul instituțional cel mai adecvat care, la scară internațională, permite abordarea problemelor și preconizarea soluțiilor pentru ca peste tot în lume condițiile de muncă și securitate socială să fie cât mai bune.

în concretizarea principiilor constituționale, Organizația Internațională a Muncii și-a structurat activitățile în următoarele direcții:

- elaborarea de politici și de programe internaționale ce vizează promovarea drepturilor fundamentale ale omului, ameliorarea condițiilor de viață și de muncă și dezvoltarea posibilităților de angajare în muncă;

- stabilirea normelor internaționale de muncă în paralel cu structurarea unui sistem de control al aplicării normelor, destinat să orienteze acțiunea națională în sensul aplicării acestor principii;

- organizarea unui vast program de cooperare tehnică pe plan internațional, definit și pus în aplicare în cadrul unui parteneriat activ cu mandanții, menit să ajute țările să aplice în mod concret aceste principii;

- derularea de programe de'formare, de învățământ, de cercetare și publicații ce vin în sprijinul celorlalte forme de activitate.

- în ultimii ani, Organizația Internațională a Muncii a promovat o Agendă pentru munca decentă, ce include 4 obiective strategice, și anume crearea de locuri de muncă, garantarea recunoașterea și respectarea drepturilor lucrătorilor, lărgirea ariei de protecție socială, precum și promovarea dialogului social. Astfel definit, conceptul muncă decentă a fost formulat de către componentele tripartite ale O.I.M. - guvernele și organizațiile lucrătorilor și angajatorilor - ca o modalitate de a identifica prioritățile-cheie ale organizației .

De asemenea, în contextul împlinirii în anul 2019 a 100 ani de la înființare, Organizația Internațională a Muncii și-a propus, printre altele, să analizeze implicațiile la nivelul pieței muncii aflate într-un proces de schimbare majoră care vizează aspecte cum sunt demografia, tehnologiile, schimbările climatice sau natura schimbătoare a producției și a ocupării forței de muncă.