Constituirea Societatiilor Bancare

Sistemul bancar romanesc este structurat, pe doua nivele: primul nivel cuprinde o singura entitate, Banca Nationala a Romaniei (banca centrala a statului roman, cu atributii privind politica monetara, valutara de credit si de plati, precum si in materia autorizarii si supravegherii prudentiale bancare)al doilea nivel cuprinde, in principal, bancile, care sunt definite de art. 3 lit. b din Legea bancara ca fiind persoanele juridice autorizate sa desfasoare, in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si in cont propriu.

Definitia legala a bancilor ofera o prima limitare a sferei persoanelor care pot desfasura activitati bancare: numai persoanele juridice pot avea calitatea de banca, potrivit legii. Dispozitia din Legea bancara romana este concordanta, de altfel, cu normele in materie din legislatiile europene, potrivit carora au acces la profesiunea bancara doar persoanele juridice, nu si persoanele fizice. Acestea din urma sunt excluse, de plano, de la exercitarea operatiunilor bancare.

0 a doua limitare este instituita de art. 9 din Legea nr. 58/1998, care prevede ca bancile se constituie sub forma juridica de societate comerciala pe actiuni. Pe cale de consecinta, activitatea bancara nu poate fi desfasurata de orice persoana juridica, indiferent de forma juridica pe care o imbraca: in primul rand numai o societate comerciala poate avea calitatea de banca, cu excluderea regiilor autonome, a organizatiilor cooperatiste, a asociatiilor si fundatiilor etc.; in al doilea rand, banca nu poate functiona decat sub forma societatii comerciale pe actiuni fiind excluse societatile de persoane, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata. Restrangerea libertatii comerciantului de a alege forma societatii reprezinta o masura exceptionala, fundamentata pe natura juridica a activitatii bancare, activitate economica de interes public, si pe faptul ca principalul instrument al acestei activitati este capitalul. Pentru a functiona ca banca, insa, nu este suficienta infiintarea unei societati comerciale pe actiuni care sa aiba ca obiect de activitate operatiunile bancare. Doctrina juridica franceza imparte conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca societatile bancare pentru a putea fi constituite si a functiona in conditii de procedura (autorizarea constituirii si a functionarii bancii de catre o autoritate administrativa autonoma de specialitate) si conditii de fond, care privesc societatea insasi (forma juridica; obiectul de activitate; capitalul social; conditii privind conducatorii, administratorii si actionarii etc.).

Aceasta clasificare este pertinenta si in materia reglementarii romanesti a societatilor bancare. Legea bancara prevede o serie de proceduri care preced respectiv succed constituirii propriu-zise a societatii comerciale bancare, in temeiul Legii societatilor comerciale si, totodata, impune anumite conditii de fond pe care societatea comerciala bancara trebuie sa le indeplineasca.

Astfel, din punct de vedere procedural, potrivit art. 9 din Legea nr. 58/1998, bancile, persoane juridice romane, precum si sucursalele bancilor straine pot functiona numai pe baza autorizatiei emise de Banca Nationala a Romaniei. Mai mult decat atat. ele se constituie in baza aprobarii Bancii Nationale a Romaniei cu respectarea prevederilor legale in vigoare aplicabile societatilor comerciale (Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale).

Procedura de constituire a societatilor bancare este una sui generis, datorita statutului special al acestor societati comerciale, care au, potrivit art. 4-7 din Legea bancara, un monopol legal asupra activitatilor bancare. Acest monopol justifica instituirea unui control public al accesului la profesiunea bancara, sub forma unei proceduri de autorizare de catre banca centrala, procedura concretizata intr-un agrement de natura administrativa al infiintarii si functionarii bancii. Este vorba de o exigenta administrativa exceptionala pentru o activitate comerciala care este instituita tocmai datorita specificitatii profesiunii bancare.

Desi exceptionala, aceasta cerinta nu este singulara: societatile de valori mobiliare si societatile de asigurari sunt supuse, si ele, unei proceduri de autorizare. Astfel, potrivit Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, societatile de intermediere de valori mobiliare, societatile de consultanta de plasament de valori mobiliare si societatile de compensare si depozitare colectiva de valori mobiliare, trebuie sa obtina autorizatia, respectiv avizul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. De asemenea, conform art. 12-13 din Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurari si supravegherea asigurarilor, constituirea si functionarea societatilor de asigurari sunt supuse autorizarii Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in calitate de autoritate administrativa autonoma de specialitate.

Autorizarea constituirii bancii de catre Banca Nationala a Romaniei si autorizarea functionarii bancii de catre banca centrala sunt reglementate de Legea bancara nr. 58/1998, in capitolul 3 (Autorizarea bancilor) si de Normele nr. 2/1999 privind autorizarea bancilor, emise de Banca Nationala a Romaniei in aplicarea Legii bancare.