Contractul de vânzare internațională de mărfuri conform Convenției Națiunilor Unite de la Viena

Aspecte generale

Contractul de vânzare în relațiile comerciale internaționale constituie un instrument juridic important, prin care se efectuează operațiuni comerciale internaționale de transmitere a mărfurilor de la producător la consumator.

Acesta este un act juridic prin care părțile - vânzătorul și cumpărătorul - aparținând unor state diferite, se obligă reciproc să transmită proprietatea unui bun în schimbul plății unui preț.

Obiectul contractului de vânzare îl constituie marfa vândută, în schimbul căreia cumpărătorul plătește vânzătorului prețul stabilit.

Pentru existența contractului, bunul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

- bunul să fie în circuitul civil;

- bunul să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor;

- bunul să fie determinat sau determinabil;

- bunul să fie proprietatea vânzătorului.

Când vânzătorul are calitatea de intermediar are următoarele obligații: să procure mărfurile pe care le vinde și să le predea cumpărătorului.

Secțiunea I. Caracterele juridice specifice ale contractului de vânzare în comerțul international

- Comercialitatea - contractul de vânzare internațional are caracter comercial deoarece reglementează numai relațiile ce apar în operațiunile de comerț exterior; comercialitatea contractului de vânzare este determinată de natura operațiunilor îndeplinite. Pe plan internațional, deosebirea dintre vânzarea civilă și vânzarea comercială are o semnificație minoră, deoarece sunt supuse unor norme identice; în măsura în care se ridică totuși probleme, caracterul vânzării se determină după lex contractus.

- Internaționalitatea - contractul de vânzare are caracter internațional, deoarece cuprinde elemente de extraneitate care se întemeiază pe naționalitatea diferită a partenerilor, pe circuitul mărfii de la o țară la alta sau pe împrejurarea că actele - oferta sau acceptarea - pot fi îndeplinite pe teritorii diferite.

Vânzarea în comerțul internațional este un contract original, care comportă caracteristici proprii și problematici specifice, nu un contract intern la care se adăugă un elemente de extraneitate.

Secțiunea a II-a. Reglementarea vânzării de mărfuri potrivit Convenției de la Viena din 1980

Convenția de la Viena din 1980 precizează că “se aplică contractelor de vânzare de mărfuri între părți care își au sedii în state diferite” , când aceste state “sunt state contractante” sau când normele de drept internațional privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant. Convenția definește caracterul internațional al acestor contracte prin aceea că se aplică părților care au sedii în state diferite. Faptul că părțile au sedii în state diferite trebuie să rezulte din contract ori din tranzacțiile încheiate anterior între părți sau din informațiile furnizate de ele în orice moment care trebuie să fie anterior încheierii sau cu ocazia încheierii contractului.