Delimitarea normei juridice în timp și spațiu

1. Privire generala

Normele juridice sunt elaborate în scopul aplicarii lor, urmarindu-se satisfacerea intereselor sociale majore, protejarea valorilor ocrotite si dezvoltarea relatiilor interumane prin asigurarea realizarii lor, prin garantii etatice.

Coordonatele sau vectorii pe care îsi desfasoara actiunea normele juridice sunt timpul, spatiul si persoana. În principiu, regula este ca norma juridica actioneaza pe timp nedeterminat, într-un spatiu dominat de notiunea de teritoriu statal si asupra unor subiecte angrenate în circuitul civil, în cadrul acestui teritoriu. Nasterea, modificarea sau stingerea oricarui raport juridic se încadreaza în timp si spatiu. Din punct de vedere al timpului, normele juridice se succed, iar din punct de vedere al spatiului, coexista. Între legi si diverse situatii juridice exista raporturi de concomitenta sau anterioritate, în ceea ce priveste vectorul timp si raporturi interne ori externe, daca ne raportam la spatiu. Cunoasterea si delimitarea actiunii dreptului pe aceste trei coordonate, prezinta importanta în procesul de aplicare a dreptului, pentru o corecta si justa încadrare în lege a multitudinii de situatii juridice si sociale.

Sunt autori care vorbesc de aplicarea legii, iar altii despre aplicarea sau actiunea actelor normative. Vorbind despre aplicarea dreptului, avem în vedere atât aplicarea legii cât si a celorlalte acte normative emise în baza si în vederea executarii acestora, în general, aplicarea tuturor normelor juridice.

Între granitele statale fiinteaza dreptul intern, iar conduitele statelor în interrelatiile lor, sunt obiect de reglementare al dreptului international; normele interne au efect în interiorul statului care le-a edictat. Timpul normei juridice este delimitat de intrarea sa în vigoare ("terminus a quo") si încetarea efectelor acesteia ("terminus ad quem"), fiind masurat în functie de anumite unitati: ore, zile, luni, ani. Actiunea normelor juridice în timp si spatiu sunt studiate si cu prilejul introducerii în dreptul civil, dupa cum sunt analizate si în cadrul disciplinei de drept international privat. La teoria generala a dreptului, vom discuta despre actiunea normelor juridice pe cele trei coordonate: timp, spatiu si persoane, cu scopul de a ajuta la o întelegere de ansamblu a dreptului, a fenomenelor juridice în general.

2. Aplicarea dreptului în timp (sau actiunea normelor juridice în timp)

1). Notiuni generale

Timpul normei juridice defineste durata acesteia, respectiv perioada în care aceasta produce efecte juridice. Aplicându-se numai faptelor savârsite, petrecute în timpul cât norma juridica era în vigoare, înseamna ca aceasta nici nu retroactiveaza, nici nu ultraactiveaza. Perioada cât este în fiinta o norma juridica, o denumim perioada activa a normei. Nimanui nu-i este imputabil ca nu a avut în vedere o norma viitoare, sau sa-i fie impusa o lege care nu exista. Aparitia normelor noi îsi gaseste explicatia în faptul ca cele vechi înceteaza sa mai raspunda nevoilor sociale si pentru acest motiv, ele trebuie înlocuite. Succesiunea în timp a normelor juridice a impus un set de reguli care sa guverneze actiunea lor. Din acest punct de vedere au relevanta juridica: momentul intrarii în vigoare, iesirii din vigoare si perioada actionarii normei juridice.

Intrarea în vigoare a unei norme juridice are loc la data aducerii ei la cunostinta publicului. Acest lucru se poate realiza odata cu publicarea normei, cu afisarea ei, sau dupa o anumita perioada de timp necesara ajungerii normei publicate la cunostinta destinatarilor ei, momente stabilite diferit în legislatiile contemporane.

În Luxemburg, legea intra în vigoare la trei zile de la publicarea în Memorial, la Paris, la o zi de la publicarea în Jurnalul Oficial, iar în arondismentele capitalei franceze la o zi de la data la care Jurnalul oficial a parvenit la seful arondiesmentului.

În sistemul nostru de drept, legea intra în vigoare în momentul publicarii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Acest sistem exprima certitudine privitor la data aparitiei Monitorului Oficial, respectiv a datei intrarii în vigoare a actelor normative, dar asa cum s-a mai subliniat în literatura juridica prezinta dezavantajul ca subiectii nu au timpul necesar luarii la cunostinta cu operativitate si nu da posibilitatea cunoasterii efective, la data inserata în Monitorul Oficial, a continutului normei juridice publicate.

Prin art. 78 din Constitutie s-a statuat ca "legea se publica în Monitorul Oficial al României si intra în vigoare la data publicarii sau la data prevazuta în textul de lege."

Uneori data publicarii si data adoptarii actului normativ sunt diferite, iar pentru a cunoaste data intrarii în vigoare a unei legi este necesar a verifica data Monitorului Oficial în care a fost publicata si nu data adoptarii ei de catre Senat, Camera Deputatilor, ori data promulgarii ei de catre Presedinte. Aceasta reprezinta regula în materie, respectiv ca data intrarii în vigoare a normei juridice este data publicarii ei. Pot exista acte normative care sa intre în vigoare pe anumite parti, titluri, capitole sau chiar unele dispozitii din cuprinsul lor, la date diferite. Exista însa si exceptii.

O prima exceptie o reprezinta situatia acelor normative care prevad în însasi continutul lor, într-un articol, de regula final, o alta data de intrare în vigoare: dupa trecerea unei perioade de timp (30 de zile, 2 luni) sau la o data precisa (1 aprilie 2001). Când nu exista o astfel de mentiune, legea va intra în vigoare, asa dupa cum am aratat deja, la data publicarii ei.