Delimitarea normei juridice pe coordonatele timp și spațiu

ACTIUNEA NORMELOR JURIDICE

Normele juridice sunt edictate in vederea aplicarii lor, urmarindu-se satisfacerea intereselor sociale majore, protejarea valorilor ocrotite si dezvoltarea relatiilor interumaneprin asigurarea realizarii lor, prin garantii etatice.

Coordonatele fundamentale ale actiunii normelor de drept sunt: timpul, spatiul si persoana. In principiu, norma juridica actioneaza pe timp nedeterminat, intr-un spatiu dominat de notiunea de teritoriu si asupra unor subiecte care participa la circuitul juridic in cadrul acestui spatiu. Nasterea, modificarea sau stingerea oricarui raport juridic se incadreaza in timp si spatiu. Din punct de vedere al timpului normele juridice se succed, iar din punct de vedere al spatiului, coexista. Intre legi si diverse situatii juridice exista raporturi de concomitenta sau anterioritate, in ceea ce priveste vectorul timp si raporturi interne ori externe, daca ne raportam la spatiu. Cunoasterea si delimitarea actiunii dreptului pe aceste trei coordonate, prezinta importanta in procesul de aplicare a dreptului, pentru o corecta si justa incadrare in lege a multitudinii de situatii juridice si sociale.

Sunt autori care vorbesc de aplicarea legii, iar altii despre aplicarea sau actiunea actelor normative. Vorbind despre aplicarea dreptului, avem in vedere atat aplicarea legii cat si a celorlalte acte normative emise in baza si in vederea executarii acestora, in general, aplicarea tuturor normelor juridice.

Intre granitele statale fiinteaza dreptul intern, iar conduitele statelor in interrelatiile lor, sunt obiect de reglementare al dreptului international; normele interne au efect in interiorul statului care le-a edictat. Timpul normei juridice este delimitat de intrarea sa in vigoare( "terminus a quo") si incetarea efectelor acesteia ( "terminus ad quem"), fiind masurat in functie de anumite untati: ore, zile, luni, ani. Actiunea normelor juridice in timp si spatiu sunt studiate si cu prilejul introducerii in drteptul civi, dupa cum sunt analizate si in cadrul disciplinei de drept international privat.

La teoria generala a dreptului, vom discuta despre actiunea normelor juridice pe cele trei coordonate: timp, spatiu si persoane, cu scopul de a ajuta la o intelegere de ansamblu a dreptului, a fenomenelor juridice in general.

A. Actiunea in timp a normei juridice

Orice raport juridic se naste in baza regulii de drept aflate in vigoare la acel moment ( tempus regit actum ).

Timpul normei juridice defineste durata acesteia, respectiv perioada in care aceasta produce efecte juridce. Istoria dreptului consemneaza norme juridice cu efecte indelungate in timp: Legea celor XII Table, spre exemplu, a rezistat, cu mici modificari, peste 10 secole. In vechime, ritmul transformarilor legislative era lent. Oligarhia locriana a anticei Grecii a imaginat, de altfel, obiceiul ca acela care se incumeta sa propuna o noua lege trebuia sa se infatiseze poporului cu streangul de gat. Daca legea cadea, novatorul era spanzurat pe loc. Lenta elaborare a unor norme juridice se explica prin ritmul greoi al transformarilor economico-sociale. Accelerarea acestui ritm in societatile moderne a adus cu sine si schimbari importante in dinamica creatiei normelor de drept.

Toate normele juridice au limite temporale, atat pentru inceputul actiunii lor ( intrarea in vigoare ), cat si pentru sfarsitul acesteia ( iesirea din vigoare ). Regula de drept produce efecte o data cu intrarea in vigoare si inceteaza a mai produce efecte prin iesirea sa din vigoare. Pentru acest motiv este extrem de importanta stabilirea cu exactitate a celor doua momente.

Existenta actului normativ nu coincide cu durata actiunii acestuia, altfel spus cu faptul de a produce efecte ( de a fi in vgoare ). Astfel, de cele mai multe ori, data adoptarii unui act normativ de catre organul emitent nu este aceeasi cu data intrarii in vigoare a respectivului act normativ. De asemenea, uneori, desi actul normativ nu a fost abrogat, el nu mai produce efect.

Cu o durata mai indelungata sau mai restransa de timp, normele juridice exercita un rol modelator si conservator ( in sensul apararii valorilor sociale majore ). Vine o vreme, insa, cand, desi bine construite, normele juridice inceteaza sa mai raspunda nevoilor sociale si trebuie inlocuite. Uzura, deformarea sau moartea normelor juridice se prezinta ca un proces firesc, care tine chiar de natura lor, si care pune la ordinea zilei problema creatiei unor norme noi.

Sporirea complexitatii raporturilor dintre oameni amplifica volumul acestei creatii, punand in discutie aspecte legate de coexistenta normelor juridice intr-un spatiu determinat, de relatiile acestora, de gasirea unor solutii de tehnica juridica pentru rezolvarea conflictelor ce pot sa apara in procesul concret de aplicare a normelor. Succesiunea in timp a normelor juridice, precum si coexistenta lor in spatiu, au impus anumite reguli care prezideaza actiunea acestora. Din acest punct de vedere au relevanta juridica: momentul intrarii in vigoare, perioada actionarii si momentul iesirii din vigoare a normei juridice.