Drept Financiar Public

Comentaţi următorul citat: “Veniturile statului sunt o porţiune pe care fiecare cetăţean o dă din avutul său pentru a avea siguranţa celeilalte porţiuni sau pentru a se folosi de ea în mod plăcut. Pentru a stabili aceste venituri în chip potrivit, trebuie să ţină seama şi de nevoile statului şi de nevoile cetăţenilor ”. (Montesquieu, “Despre spiritul legilor”, 1748)

În paragraful de mai sus întâlnim o abordare primordială a principiului neafectării veniturilor publice, respectiv a principului solidarității sociale, așa numitului contract social, în literatura de specialitate. Contractul social asigură o bunăstare generală, în contradicție cu ideile politice de tip Laissez faire et laissez passer, adică în contradicție cu ideile liberalismului clasic. Principiile enunțate de Montesquieu sunt principiile unui stat intervenționist, care oprează pentru asistență socială.

Ideile exprimate de marele filosof clasic se regăesc cel mai bine în doctrina neo-liberală a Marii Britanii, preluat drept model de majoritatea statelor europene la ora actuală, purtând o politică de centru-stânga, adică stat de drept și echitate socială.

Dreptul financiar poate fi definit drept totalitatea actelor normative care reglementează relaţiile de constituire, administrare, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societăţii.

Dreptul financiar este o ramură aparţinând eminamente dreptului public, acea ramură care are în centrul reglementării sale finanţele publice şi care se ocupă de reglementarea primară şi secundară a tuturor aspectelor care ţin de administrarea banului public şi evidenţa patrimoniului statului şi instituţiilor publice.

Dreptul financiar se numără printre cele mai importante ramuri ale dreptului public, întrucât nici un organism statal nu poate funcţiona fără resursele financiare necesare perpetuării şi dezvoltării sale şi are un caracter eminamente practic cu implicaţii sociale imediate deosebit de grave care pot apărea în cazul existenţei unor disfuncţii ale sistemului reglementat de normele juridice financiare.

Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor normative care reglementează raporturile juridice financiare.

În raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting:

-Izvoare comune dreptului financiar şi altor ramuri de drept (Constituţia; Ordonanţele de Guvern şi Ordonanţele de Urgenţă; Hotărârile Guvernului, etc)

-Izvoare specifice dreptului financiar, respectiv actele normative care cuprind dispoziţii referitoare exclusiv la sfera finanţelor publice. Dintre acestea putem enumera:

-Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice care defineşte sfera de cuprindere a finanţelor publice, fiind o lege-cadru;

-Ordonanţa de urgenţă nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, cu modificările ulterioare;

-Ordonanţa de urgenţă nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor prin trezoreria statului,

-Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi

Raporturile juridice financiare sunt formate din relaţiile sociale care iau naştere şi se sting în procesul constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului şi care sunt reglementate de normele juridice financiare. Raporturile de drept financiarse particularizează prin subiectele participante. Raporturile de drept financiar se nasc numai în cadrul activităţii financiare înfăptuite de stat şi organele sale. Întotdeauna, unul dintre subiecte este statul.

Elementele constitutive ale raporturilor juridice financiare sunt subiectul, obiectul şi conţinutul.

Subiectele participante la raporturile de drept financiar sunt statul ca si organ de specialitate în activitatea financiară, învestit cu atribuţii în procesul de constituire, repartizare şi utilizarea a fondurilor statului. Al doilea subiect este reprezentat de persoane juridice sau persoane fizice care interacţionează cu organele statului în procesul administrării finanţelor publice.

Conţinutul raporturilor de drept financiar este dat de drepturile şi obligaţiile subiectelor participante, care diferă de cele ale altor raporturi juridice, întrucât se stabilesc în legătură cu necesitatea şi importanţa constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului.