Extras din referat
Prezentare generală
Parlamentul European reprezintă, în formularea Tratatului de la Roma din 1957, „popoarele statelor unite în Comunitatea Europeană”. Aproximativ 375 de milioane de cetăţeni europeni din 15 ţări sunt în prezent implicaţi în procesul de integrare, prin cei 626 de reprezentanţi pe care îi au în Parlamentul European.
Primele alegeri directe în Parlamentul European s-au ţinut în iunie 1979, când, la numai 34 de ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial, popoarele naţiunilor Europei, o dată destrămate de război, au mers la urne pentru a alege membrii unui parlament unic. Europenii nu ar fi putut găsi un simbol mai puternic al reconcilierii.
Parlamentul European funcţionează la Stassburg şi este după cum spunea Conway Henderson, „primul şi singurul experiment în democraţia transnaţională”. A fost înfiinţat în 1952 ca parte a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. El nu poate adopta legi dar are prerogative în ceea ce priveşte supravegherea bugetului Uniunii, fiind în măsură să blocheze o serie de propuneri executive. Parlamentul are chiar dreptul de a dizolva Comisia, dacă o asemenea hotărâre întruneşte două treimi din voturi .
Parlamentul European, a cărui legitimitate derivă din sufragiul universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a acumulat constant putere şi influenţă, printr-o serie de tratate. Aceste tratate, în special Tratatul de la Maastricht din 1992 şi Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ într-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor naţionale.
Parlamentul European este singura instituţie comunitară care se întâlneşte şi îşi ţine dezbaterile în public. Dezbaterile, opiniile şi rezoluţiile Parlamentului se publică în Monitorul Oficial al Uniunii Europene.
Este cel mai mare parlament multinaţional din lume, iar obiectivele sale principale sunt identice cu ale oricărui parlament, de a adopta legile cele mai bune posibil, de a controla şi monitoriza utilizarea puterii executive. Astăzi, mai mult decât oricând în trecut, Parlamentul European este în măsură să-şi îndeplinească aceste obiective, deoarece responsabilităţile sale au fost lărgite continuu şi gradual, iar puterile sale au fost întărite prin Tratatul Uniunii Europene din anul 1993.
Reuniunile Parlamentului European au loc în sesiuni lunare la Strassburg, iar şedinţele diverselor comitete au loc la Bruxelles, la fel ca şi sesiunile speciale sau extraordinare. Parlamentul se defineşte el însuşi drept gardianul intereselor europene şi apărătorul cetăţenilor.
În mod individual sau în grup, cetăţenii Uniunii Europene au dreptul de a adresa petiţii Parlamentului şi de a căuta să-şi apere interesele în acele probleme care intră în sfera de responsabilitate a Uniunii Europene. Parlamentul European a numit un Avocat al Poporului pentru a investiga acuzaţiile adresate de cetăţenii ce se simt lezaţi în exercitarea drepturilor lor.
Parlamentul European acordă importanţă specială menţinerii legăturii cu parlamentele naţionale ale ţărilor membre ale U.E., prin şedinţe desfăşurate cu regularitate, cu participarea preşedinţilor parlamentelor cât şi la nivelul comitetelor parlamentare. Aceste contacte sunt animate şi prin viaţă şi prin discuţiile ce au loc asupra politicilor adoptate de U.E., în cadrul unor reuniuni de investigaţii parlamentare.
Preşedinţia, Biroul şi Conferinţa Preşedinţilor
Preşedintele reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile internaţionale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului, precum şi întâlnirile Biroului şi ale Conferinţei Preşedinţilor. Josep Borell este în prezent Preşedintele Parlamentului European.
Biroul este organul de reglementare, responsabil cu Bugetul Parlamentului şi cu problemele administrative, organizatorice şi de personal. Pe lângă Preşedinte şi cei paisprezece vicepreşedinţi, acesta mai include cinci chestori care ocupă o poziţie consultativă în chestiunile administrative şi financiare legate de Membri şi de Statutul acestora. Membrii Biroului sunt aleşi cu un mandat de doi ani şi jumătate.
Conferinţa Preşedinţilor reuneşte Preşedintele Parlamentului şi preşedinţii grupărilor politice şi este organul politic al Parlamentului. Conferinţa stabileşte ordinea de zi a şedinţelor plenare, fixează calendarul activităţilor desfăşurate de organismele parlamentare şi stabileşte competenţele comisiilor şi delegaţiilor parlamentare, precum şi numărul membrilor acestora.
Bibliografie
1. Augustin Fuerea, Drept instituţional comunitar european, Ediţia a II-a, Ed. Actami, Bucureşti, 1996
2. C. Gounaud, „Le project de Constitution européenne”, Revista franceză de drept constituţional, 1995
3. Cornelia Lefter, Drept comunitar instituţional, Editura Economică, Bucureşti, 2001
4. Dorin Domuţa, Instituţiile Uniunii Europene, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj, 2004
5. Dumitru Mazilu, Integrarea europeană. Drept comunitar şi instituţii europene, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001
6. Ioana Andreea Cozianu, Parlamentul European şi dilemele democraţiei, „Revista Contrast”, nr.1/2001
7. Marcu Viorel, „Drept comunitar general”, Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 2002
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept institutional al Uniunii Europene.docx