Dreptul de Autor

Subiectul dreptului de autor

Institutia dreptului de autor este reglementata in sistemul romanesc de drept prin Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.

Prin “drept de autor” se intelege ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale care se nasc din crearea, publicarea si valorificarea operelor literare, artistice sau stiintifice.

Expresiile “drept de autor” si “drepturi de autor” sunt utilizate si cu intelesuri diferite decat cel exprimat mai sus, cel mai frecvent fiind intelesul care identifica “dreptul de autor” si drepturile patrimoniale pe care le au creatorii operelor protejate. Dreptul de autor este instrumentul de protectie a creatorilor si operelor acestora.

Ratiunea acestei protectii este dictate de nevoia de a sprijini si stimuli capacitatea de creatie a indivizilor si de necesitatea de a face ca rezultatele acestei creatii sa fie disponibile unei mase largi de destinatari.

Dreptul de autor vizeaza anumite “forme ale creativitatii” care tin, in principal, de comunicarea in masa. Totodata, aceste forme sunt legate de cvasitotalitatea metodelor de comunicare publica, nu numai de publicatiile tiparite, ci si de difuzarea prin organism de radio si televiziune, de reprezentare publica a filmelor in salile de cinema etc. si chiar de sistemele computerizate pentru stocarea si regasirea informatiilor.

Majoritatea operelor artistice, de exemplu cartile, picturile, desenele exista daor din momentul in care au fost incorporate intr-un obiect fizic. Unele creatii intelectuale, insa, exista chiar daca nu au fost materializate si nu se regasesc obiectivate intr-un purtator fizic.

Dreptul de autor protejeaza numai forma de exprimare a ideilor, nu si ideile insesi. Dreptul de autor protejeaza creativitatea in alegerea si aranjarea, in dispunerea cuvintelor, a notelor muzicale, a culorilor, a formelor s.a.m.d.1’(pag 42, Dreptul prop intelectuale, dreptul de autor, Florea Bujorel, ed.Fundatiei de Maine, buc.2003)

Obiectul protectiei dreptului de autor

Obiectul dreptului de autor include totalitatea operelorcreatii ale spiritului din domeniul literar, artistic si stiintific, oricare ar fi modul sau forma de exprimare a acestora.

Sfera, intinderea, precum si continutul operelor protejate sunt determinate prin lege. Fara a define notiunea de opera, legea romana face referiri explicite la obiectul protectiei dreptului de autor. Doctrina a subliniat ideea ca, pentru a beneficia de protective, este nevoie ca forma in care se exprima o opera, fie ea literara, artistic sau stiintifica, sa fie o creatie originala a autorului, chiar daca ideile continute in opera nu sunt noi.

Protectia unei opere este asigurata, independent de genul caruia ii apartine, de calitatea sau valoarea ce i se atribuie in raport cu diferite sisteme de evaluare ori de modul in care este utilizata.

Nu opereaza nici un fel de discriminare dupa criteriul genului operelor in ceea ce priveste recunoasterea si ocrotirea dreptului de autor. Numai in cazurile in care pentru anumite genuri de opere se ofera protectie in conditii speciale, criteriul „genului” prezinta semnificatie. Este situatia operelor de arta aplicata, programelor pentru calculatoare, operelor cinematografice etc.

Legea romana protejeaza opera fara nici o conditionare legata de valoarea ei. Aceeasi solutie este adoptata si in sistemul continental. De altfel, caderea de a aprecia daca o opera are sau nu valoare este apanajul academiilor si forurilor de profil, iar istoria si viata vor confirma sau infirma valoarea operei.

Nu pot beneficia, potrivit legii (art.9), de protectia dreptului de autor:

1. Ideile, teoriile, conceptele, descoperirile si inventiile continute intr-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare.

2. Textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara si traducerile oficiale ale acestora.

3. Simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor, cum ar fi:stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia.

4. Mijloacele de plata.

5. Stirile si informatiile de presa.

6. Simple fapte si date.

Enumerarea are caracter limitativ.

Calitatea de autor al unei inventii difera de calitatea de inventator. Autorul unei inventii dobandeste calitatea de inventator dupa ce inventia sa a fost brevetata. Pana atunci, el poate pretinde doar calitatea de autor al unei inventii nebrevetate, al unei solutii tehnice noi, ceea ce-i poate conferi prioritatea stiintifica, dar nu si dreptul exclusiv de exploatare.

Odata brevetata inventia, autorul devine inventator recunoscut juridic si pe cale de consecinta dobandeste calitatea de titularal dreptului exclusiv de exploatare.

Apararea calitatii de autor si a proprietatii stiintifice in cazul in care au fost nesocotite prin formularea unei cereri de brevet pentru aceeasi solutie tehnica, se poate face prin mijloace juridice prevazute de lege:

a) Prin actiunea in revocare administrativa a hotararii de acordare a brevetului;

b) Actiunea in anulare a brevetului.

Dreptul la calitatea de autor al inventiei se considera nascut daca realizarea tehnica a fost brevetata si declarata inventie, momentul nasterii dreptului fiind acela al realizarii solutiei. 2’(pag 34, Dreptul prop intelectuale, dreptul de prop industriala, Florea Bujorel, ed.Fundatiei de Maine, buc.2007).