Dreptul de proprietate

Dreptul de proprietate este acel drept real care îi permite titularului său să posede, să folosească și să dispună de obiectul său - bun mobil sau imobil - în mod exclusiv și perpetuu prin putere și în interes propriu în conformitate cu dispozițiile legale.

Potrivit Constitutiei Romaniei, proprietatea este publica sau privata.

Proprietatea publica este reprezenata de bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potentialul energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele materiale ale zonei economice si platoul continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege organica.

Subiectele dreptului de proprietate publica sunt: statul asupra bunurilor din domeniul public de interes national si unitatile administrativ-teritoriale (comuna, orasul, municipiul, judetul) asupra bunurilor de interes public de interes local.

Persoanele juridice de drept public care primesc in administrare bunuri din domeniul public, precum si cele carora le sunt concesionate asemenea bunuri, dobandesc numai un drept de administrare sau de concesiune, care nu se confunda cu dreptul de proprietate.

Bunurile proprietate publica nu pot fi instrainate, adica sunt inalienabile.

Bunurile proprietate publica sunt imprescriptibile.

Bunurile proprietate publica nu pot fi urmarite, sunt insesizabile.

Proprietatea privata este este un drept real, care apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale, persoanelor fizice sau juridice, asupra unor bunuri mobile sau imobile si care confera titularului dreptul de a intrebuinta aceste bunuri potrivit naturii ori destinatiei lor, de a le folosi si de a dispune de ele in mod exclusiv si perpetuu in cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale.

Astfel, potrivit Constitutiei proprietatea privata este garantata prin lege, indiferent de titular.

Tot in Constitutie, se stipuleaza totodata ca, proprietatea privata este inviolabila.

Dreptul de proprietate privata asupra statului si unitatilor administrativ-teritoriale formeaza domeniul privat al statului, notiune evident mai restrans decat dreptul de proprietate privata, in general, care cuprinde inclusiv dreptul de proprietate privata, apartinand atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice.

Dreptul de proprietate privata este: alienabil, deci poate fi instrainat, prescriptibil, nu se poate distinge prin neuz si sesizabil. El poate fi deci urmarit de creditor, potrivit prevederilor exceptionale de drept comun, pentru a-si satisface creantele.

Modalitatile dreptului de proprietate

Principalele modalitati sub care se prezinta dreptul de proprietate sunt: proprietatea comuna, proprietatea anulabila si proprietatea rezolubila.

Caracteristic pentru proprietatea comuna este faptul ca prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari.

In cazul proprietatii comune pe cote parti nici unul din coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun, ci numai asupra unei cote aritmetice abstracte din dreptul de proprietate.

In aceasta situatie, obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa si numai dreptul de proprietate este fractionat. Dreptul fiecaruia dintre proprietari fiind astfel bine stabilit printr-o fractiune, fara a fi insa individualizat asupra unei anumite portiuni a lucrului.

Indiviziunea este o modalitate a patrimoniului care, apartinand in comun mai multor persoane are ca obiect o universalitate nedivizata de bunuri.

Starea de indiviziune izvoraste din succesiune, dintr-o conventie, dupa cum poate apare ca efect al desfacerii casatoriei.

Coproprietatea exista atunci cand dreptul de proprietate comuna pe cote parti are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate.

Proprietatea comuna ca modalitate a dreptului de proprietate poate fi de doua feluri: in devalmasie sau pe cote parti.

Dreptul de proprietate comuna in devalmasie este acea forma a dreptului de proprietate comuna in conformitate cu care bunurile ce fac obiectul acestui drept apartin nefractionat tuturor titularilor Codevalmasi care are ca obiect bunuri nefractionate in materialitatea lor (coproprietarii nu au nici o cota parte ideala din dreptul de proprietate). De exemplu, comunitatea de bunuri a sotilor. Astfel, bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei sunt bunuri comune in devalmasie, neavand stabilita fiecare o cota ideala din dreptul de proprietate.