Fondul Comercial

Cap. 1. Noṭiuni generale

1.1. Definirea fondului de comerṭ

Prin Legea nr. 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.11/1991 privind combaterea concurenṭei neloiale, a fost datã o definiṭie a fondului de comerṭ, aceasta constituind “ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mãrci, brevete, embleme, firme, vad comercial etc.), utilizate de un comerciant în vederea desfaşurãrii activitaṭii sale, avȃnd drept scop atragerea clientelei şi totodatã obṭinerea de profit.

În doctrină, fondul de comerṭ mai este desemnat şi cu denumirea de patrimoniu comercial. Aceasta noṭiune are o accepṭiune exclusiv economicã, referindu-se la bunurile destinate desfãşurarii activitãṭii comerciale. Nu poate avea, insã, o semnificaṭie juridicã, deoarece, în sistemul nostru de drept o persoanã nu poate avea douã patrimonii, unul civil şi altul comercial, ci un singur patrimoniu. În cazul unei societaṭi comerciale, întrucȃt este subiect de drept, ea are un patrimoniu distinct de patrimoniile asociaṭilor, dar în acest caz fondul de comerṭ al societãṭii nu se confundã cu patrimoniul acesteia.

1.2. Delimitarea noṭiunii de “ fond de comerṭ ” de alte noṭiuni învecinate

Noṭiunea de “ fond de comerţ ” este destul de greu de stabilit cu atȃt mai mult cu cȃt, de multe ori, aceasta se confundã cu unele instituṭii apropiate. Astfel:

a) Fondul de comerṭ trebuie delimitat de clientelă

“Clientela” este un element esenṭial al fondului de comerṭ. Fãrã clientelã, comerciantul nu ar putea face comerṭ. Totuşi, în regimul liberei concurenṭe clientela poate să aparṭinã în acelaşi timp mai multor comercianṭi. De aceea, clientela este consideratã mai de grabã o componentã a unei alte noṭiuni, aceea de vad comercial.

b) Fondul de comerṭ trebuie delimitat de noṭiunea de întreprindere

Fondul de comerṭ este ansamblul bunurilor pe care comerciantul le efectueazã prin voinṭa exercitãrii comerṭului.

Întreprinderea este o organizaṭie sistematicã de către comerciant a factorilor de producṭie, între care se aflã şi bunurile afectate desfãşurãrii activitaṭii comerciale.

Dar, organizarea priveşte nu numai aceste bunuri, ci şi capitalul şi munca. Aşadar, întreprinderea înglobeaza şi elemente care nu fac parte din fondul de comerṭ.

c) Fondul de comerṭ poate fi delimitat de noṭiunea de societate comercialã

“Societatea” este un concept juridic. Societatea comercialã este o persoanã juridicã, pe cȃnd fondul de comerṭ este format dintr-un ansamblu de bunuri, care aparṭin unei societaṭi comerciale, aşa incȃt, între fondul de comerṭ şi societate existã o legaturã juridicã tradiṭională, legătura dintre persoanã şi bunuri.

d) Fondul de comerṭ trebuie delimitat de noṭiunea de patrimoniu

Noṭiunea de fond de comerṭ este distinctã faṭã de noṭiunea de patrimoniu. Patrimoniul reprezintã totalitatea drepturilor şi obligaṭiilor comerciantului care au o valoare economicã, spre deosebire de fondul de comerṭ a cãrui definiṭie am dat-o mai sus. Aceasta înseamnã, cã fondul de comerṭ nu cuprinde creanṭele şi datoriile comerciantului, cu toate cã ele fac parte din patrimoniul acestuia. Delimitarea fondului de comerṭ de patrimoniu este surprinsã în lumina noilor prevederi ale noului Cod Civil şi ale OUG nr.44/2008.

e) Noṭiunea de fond de comerṭ se deosebeşte de aceea de sucursalã

Potrivit Legii societãṭilor comerciale nr. 31/1990, republicatã, în art. 43, alin. (1) sucursalele sunt dezmembrãminte fãrã personalitate juridicã ale societaṭilor comerciale fiind calificate sedii secundare ale acestora la fel ca şi agenṭiile, reprezentanṭele sau alte sedii secundare.

Trãsãturi definitorii ale sucursalei:

- Absenṭa personalitãṭii juridice

- Autonomie de gestiune

Avantaje economice ale sucursalei:

- Are dreptul sa dispunã de instalaṭii permanente

- Trebuie să fie condusã de o persoanã care are puterea de a trata cu terṭele persoane şi de a angaja societatea în aceste relaṭii.