Garantarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale în Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Prin Constituţia României, în forma sa revizuită, adoptată prin referendum naţional în anul 2003, cetăţenii au drepturi şi libertăţi civile, politice, economice şi sociale.

Drepturile civile şi politice sunt dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, libertatea individuală, dreptul la apărare, liberă circulaţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei, libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul la informaţie, dreptul la învăţătură, accesul la cultură, dreptul la vot, dreptul de a fi ales, dreptul de a fi ales în Parlamentul European, libertatea întrunirilor, dreptul de asociere, interzicerea muncii forţate, dreptul de petiţionare şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Drepturile economice şi sociale sunt dreptul la muncă şi protecţie socială, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la un mediu sănătos, dreptul la grevă, dreptul de proprietate privată, libertatea economică, dreptul la moştenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la întemeierea unui familii, protecţia copiilor şi a tinerilor şi protecţia persoanelor cu handicap.

În anul 1994, respectiv 1995, România a ratificat prin Legea nr. 30/1994 şi Legea nr. 79/1995 Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale la aceasta.

Nu puţine au fost cazurile în care, cetăţeni români, apelând la instanţele române, nu au avut câştig de cauză şi au ales o alta cale de atac, respectiv au înaintat cereri de soluţionare către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

În cele ce urmează mă voi referi la un caz intens mediatizat la acea vreme, numit de presă „Revolta de la Hădăreni” .

În fapt, în seara zilei de 20 septembrie 1993 s-a iscat o ceartă în barul situat în centrul satului Hădăreni, comuna Cheţani, judeţul Mureş, între fraţii Rapa Lupian Lăcătuş şi Aurel Pardalian Lăcătuş şi Mircea Zoltan, de etnie romă şi Cheţan Gligor, de etnie română. Agresiunea verbală a degenerat într-una fizică şi a culminat cu moartea lui Cheţan Crăciun, care venise în ajutorul tatălui său. Ulterior, cei trei cetăţeni de etnie romă au părăsit locul faptei, refugiindu-se într-o casă din apropiere.

Curând, vestea privind incidentul s-a răspândit în localitate şi mulţi săteni au aflat despre decesul lui Cheţan Crăciun. Furioşi, aceştia s-au adunat în faţa casei în care se ascunseseră cetăţenii de etnie romă şi i-au somat să părăsească imobilul. În mulţime se aflau membri ai poliţiei din Hădăreni, inclusiv comandantul postului local de poliţie, Ioan Moga, precum şi agentul Alexandru Şuşcă, care aflaseră de incident. Văzând că fraţii refuză să iasă din casă, mulţimea a incendiat imobilul. Cei doi fraţi au încercat să fugă din casa în flăcări, însă mulţimea i-a prins şi i-a linşat, cei doi decedând în seara aceleiaşi zile. Mircea Zoltan a rămas în imobil şi a murit în incendiu. Conform declaraţiilor reclamanţilor, se pare că lucrătorii de poliţie prezenţi nu au acţionat în nici un fel pentru a opri atacurile, ba chiar au încurajat mulţimea să distrugă toate bunurile romilor din sat.

Ulterior, în cursul aceleiaşi seri, sătenii au decis să-şi verse mânia asupra tuturor romilor din sat, incendiind casele, grajdurile şi autoturismele acestora, Până a doua zi, au fost distruse 13 case ale romilor.