Hotărârea arbitrală

I. CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE ARBITRAJ

Arbitrajul este o procedură privată de soluţionare a litigiului dintre părţi, de către o persoană aleasă de către aceastea, şi totodată una nestatala. Arbitrajul are o natură juridică mixtă, având caracter jurisdicţional cât şi unul contractual. Caracterul contractual al arbitrajului este dominant, întrucât părţile sunt libere să recurgă sau nu la arbitraj. Părţile la arbitraj pot fi persoane fizice sau juridice sau chiar persoane de drept public, atâta timp cât legea naţională permite.

II. HOTĂRÂREA ARBITRALĂ

Trebuie menţionat faptul că expresia, hotărâre arbitrală” este o denumire generică a speciei de act jurisdicţional.

Hotărârea arbitrală a reprezentat fundamental teoriei naturii jurisdicţionale a arbitrajului, datorită similitudinilor pe care le prezintă cu hotărârile instanţelor de drept comun. Între hotărârile arbitrale şi cele judecătoreşti pot fi stabilite multiple elemente de identitate care ele nu sunt în totalitate identice.

Hotarerea arbitrala este definită ca fiind aceea manifestare de voinţă a arbitrilor, prin care aceştia îşi îndeplinesc sau nu misiunea cu care au fost însărcinaţi. În alţi termeni, hotărârea arbitrală este actul juridic unilateral prin care se pune capăt unui litigiu arbitral.

Hotărârea arbitrală este actul final şi de dispoziţie prin care arbitrii se pronunţă asupra litigiului adus în faţa lor. Această hotărâre se bucura de toate efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.

1. CONDIŢIILE HOTĂRÂRII ARBITRALE

Condiţii de fond

Pentru eliberarea unei hotărâri elaborarea hotărâri arbitrale trebuie să îndeplinească anumite condiţii de fond, şi anume:

• aceasta trebuie pronunţată în urma unei deliberări;

• deliberarea trebuie făcută în secret şi cu participarea tuturor arbitrilor.

Condiţii de formă

Hotărârea arbitrală trebuie să fie redactata întotdeauna în scris, să fie motivată şi trebuie semnată de arbitri.

2. CARACTERELE JURIDICE ALE HOTĂRÂRII sunt următoarele:

• hotărârea arbitrală este un act juridic, adică o manifestare de voinţa făcută cu intenţia de a produce efecte juridice prin acest caracter deosebindu-se hotărârea arbitrală de faptul juridic (stricto sensum);

• hotărârea arbitrală este un act juridic unilateral întrucât reprezintă manifestarea de voinţă a unui singur participant la procesul arbitral;

• hotărârea arbitrală este definitivă, în doctrina acest caracter este asemuit cu caracterul irevocabil al contractului, în general din acest caracter decurge o importantă consecinţă pe planul corelaţiei ei cu căile de atac;

• hotărârea arbitrală este obligatorie, este un caracter prevăzut expres de Reguli, acest caracter fiind considerat o continuare a caracterului obligatoriu al convenţiei arbitrale;

• hotărârea arbitrală este executorie, Regulile prevăd că are o valoare de titlu executoriu.

Forma hotărârii arbitrala este una scrisă fiind prevăzută atât în Codul de procedura civilă cât şi în Reguli.

3. DELIBERAREA ŞI PRONUNŢAREA HOTĂRÂRI ARBITRALE. TERMENUL ARBITRAJULUI

Arbitrii deliberează în secret după închiderea dezbaterilor, cu participarea tuturor membrilor tribunalului arbitral. Când tribunalul arbitral este compus de un număr fără soţ de arbitrii, hotărârea se ia cu majoritate de voturi, pe când în cealaltă situaţie când acesta este compus dintr-un număr cu soţ de arbitri, şi aceştia nu se înţeleg asupra soluţiei se va proceda la numirea unui superaarbitru, conform înţelegeri dintre părţi sau în lipsa înţelegeri va fi numit de instanţă competenta.

Soluţionarea litigiului de către tribunalul arbitral se va face în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile. Pe baza acordului expres tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate.

Dacă pronunţarea nu se poate face la termenul la care a avut loc judecată, se poate amâna cu cel mult douăzeci şi una de zile, deliberarea este obligatorie indiferent de numărul arbitrilor şi fără a avea vreo importanţă dacă arbitrajul este în drept sau în echitate.

În cazul în care în cadrul hotărârii nu este consemnată participarea arbitrilor la deliberare, însă sentinţa arbitrală este semnată de toţi arbitrii, nu va fi atrsa nulitatea hotărârii. Totodată în situaţia în care sunt necesare noi lămuriri, cauză că putea fi repusa pe rol în vederea unor dezbateri suplimentare. În acest sens, se va stabili un noun termen de arbitrare, cu citarea părţilor, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului.

Tribunalul trebuie să pronunţe hotarea în termenul general de 5 luni. Termenul se suspendă pe timpul soluţionării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate instanţei judecătoreşti.