Cuprins
- CAPITOLUL I. Consideraţii generale.3
- CAPITOLUL II. Probleme juridice legate de comerţul prin Internet.4
- CAPITOLUL III. Probleme contractuale ridicate de realizarea de afaceri în
- Internet.5
- Secţiunea I. Oferta şi partenerii • Căutare şi identificare.5
- Secţiunea II. Realizarea contractului.5
- Secțiunea III. Despre semnătura digitală (electronică) şi securitatea tranzacţiilor comerciale.6
- CAPITOLUL IV. Contractul de furnizare de servicii Internet.9
- BIBLIOGRAFIE.11
Extras din referat
CAPITOLUL I
Considerații generale
Marea „explozie” a Internet-ului în untimii doi ani de zile a fost puternic alimentată de perspectiva realizării unor afaceri on-line, în cea ce se cheamă azi comerţul Internet sau e-commerce. Profeţii vorbesc despre ziua cand şi cele mai banale şi obişnuite tranzacţii se vor desfăşura prin Internet. Acesta va face să cadă toate barierele fizice existente azi în calea comerţului, creând posibilitatea ca şi cele mai mici afaceri să acceseze o piaţa extinsa la întreaga lume. În acelaş timp, clienţii pot face afaceri şi cumpărături de la firme care altfel nu le erau accesibile.
Oamenii de afaceri cred astăzi cu putere că prezenţa în Internet reprezintă modalitatea de a rămâne prezent în afaceri.
Internetul a devenit un mediu comercial care cere reguli juridice specifice.
Ţinând seama de structura acestui tip de reţea, vechile teorii economice îşi pierd valabilitatea, ele trebuind adaptate sau modificate.
Asigurarea securităţii comerţului Internet reprezintă însă cea mai importantă provocare ce stă în faţa profesioniştilor securităţii informatice. Dacă cu trei-patru ani în urmă practic comerţul Internet nici nu exista, astăzi acesta reprezintă un loc de atragere a unor enorme interese financiare, ca urmare tot mai multe frme de calculatoare se întrec a oferi echipamentele şi programele necesare acestor servicii.
Pentru multe firme, comerţul Internet reprezintă posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând cataloage electronice „on” pe Web sau cataloage „off” pe CD-ROM şi plătind prin intermediul cărţilor de credit sau, în viitorul foarte apropiat, prin intermediul unor „portofele electronice”.
Pentru altii, comerţul Internet reprezintă relaţiile de afaceri ce se derulează prin reţea între furnizotri şi clienţi, ca o alternativă la variantele de comunicaţii „tradiţionale” prin fax, linii de comunicaţii dedicate sau EDI pe reţelele cu valoare adăugată. Această utilizare se mai numeşte reţea privată vortuală.
O altă fromă a comerţului Internet, care le include pe cele aterioare, dar şi încă multe salte reţele neexploatate, o reprezintă autentificarea digitală. Ea implică o serie variată de documente, de la contracte sau comenzi pro forma, până la imagini sau înregistraări vocale.
Comerţul electronic cuprinde atât vânzările în linie către marele public, dar şi schimburile între întreprinderi şi între întreprinderi şi stat.
Piaţa consultată este mondială, iar accesul la oferte poate fi făcut 24 de ore pe zi.
Dezavantajele – considerate actualmente majore, dar remediabile – sunt securitatea deficitară a tranzacţiilor şi lipsa unor reguli juridice clare.
CAPITOLUL II
Probleme juridice legate de comerţul prin Internet
Creşterea exponenţială a reţelei Internet a fost văzută de diferite afaceri ca o bună oportunitate, acestea demarând în forţă activităţi în domeniu.
Crearea locaţiilor WEB interactive, existenţa de jocuri interactive multi-jucător, explozia poştei electronice ca principal mijloc de comunicare sunt activităţi în care contractele pot fi introduse expres fără ca părţile contractante să ia în considerare implicaţiile legale.
Comerţul electronic este defavorizat de faptul că nu există legi armonizate în acest domeniu care să fie aplicate şi respectate la nivel mondial.
Înţelegerile GATT-TRIPS recunosc necesitatea unei abordări armonizate în acest domeniu în ceea ce priveşte dreptul proprietăţii intelectuale, dar în domeniul reţelei Internet şi a comerţului electronic abordarea armonizată este „minată” şi de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor, care au un considerabil avans faţă de legislaţie.
În comerţul electronic, de cele mai multe ori părţile nu se situează sub aceeaşi jurisdicţie şi comunică indirect, astfel în orice dispută vor fi implicate mai multe seturi de legi naţionale. Aceste legi, dacă nu sunt armonizate în aplicare (acest lucru este posibil), la apariţia unei dispute rezoluţia finală, ar putea să nemulţumească ambele părţi.
Părţile implicate într-o tranzacţie, în „Cybertarde” vor include cumpărătorul, vânzătorul, furnizorii de servicii, furnizorul de linie şi oricine altcineva care accesează mesajele referitoare la tranzacţie (cu sau fără consimţământ). Aceste părţi (persoane) pot fi situate în ţări diferite, cu jurisdicţii şi cu legi diferite, situaţie care va putea afecta contractul în caz de dispută.
EDI (Electronic Data Interchange), Comisia Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comerţului Internaţional (UNCITRAL), Camera Internaţională de Comerţ, Comisia Europeană şi Asociaţia Comerţului Electronic au recomandat folosirea înţelegerilor de interschimb între părţile contractante, conflictele de legi, semnăturile digitale, securitatea datelor, protocoale şi relaţiile dintre tranzacţiile electronice şi cele realizate pe suport de hârtie.
Camera Internaţională de Comerţ a evidenţiat câteva aspecte juridice privind comerţul :
• ce legi se aplică, în cazul litigiilor de afaceri încheiate de parteneri din ţări diferite, pe traseul unui circuit transnaţional;
• trebuie găsite noi forme de efectuare a plăţilor în Cyberspace;
• în ce măsură va afecta realizarea comerţului prin intermediul unor circuite independente politica monetară şi comercială a fiecărei ţări;
• care pot fi metodele eficiente de prevenire a „crimei” organizate în domeniul comerţului electronic.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Informatica Juridica.doc