Principiul Aplicării Prioritare a Dreptului European

1. Elemente de drept comunitar european

1.2. Conceptul de drept european

Dreptul comunitar desemnează normele juridice care se aplică în ordinea juridică a Uniunii Europene, cuprinse în tratatele institutive ale Comunităților europene – Paris și Roma, în tratatele care au adus modificări tratatelor institutive – Tratatul de fuziune, Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, precum și actele comunitare adoptate de instituțiile comunitare – decizii, directive, regulamente.

Dreptul comunitar reprezintă o ordine juridică nouă,autonomă față de ordinea juridică internațională și totodată integrată în sistemul juridic al statelor membre ( jurisprudența Costa/ E. N. E. L. ).

Dreptul comunitar este format din norme de drept primar și norme de drept secundar, normele din dreptul primar sunt o categorie de norme superioare celor din dreptul secundar. Dreptul comunitar primar se presupune că este format din cele trei tratate institutive și din tratatele modificatoare, iar dreptul comunitar secundar se constituie din regulile obligatorii conținute în actele general-abstracte sau concret-individuale, precum și din recomandări și avize ale instituțiilor comunitare, emise în aplicarea tratatelor. Privit în sens larg, în dreptul comunitar pot fi încadrate și regulile nescrise aplicabile relațiilor comunitare, jurisprudența C. E. J. Și principiile de drept comune statelor membre.

Tratatele de drept internațional public încheiate de Comunitate constituie, conform unei practici judiciare constante a Curții de Justiție „parte integrantă a ordinii juridice comunitare”. Tratatele de drept internațional public trebuie încheiate cu respectarea dreptului comunitar primar, sunt obligatorii pentru instituțiile Comunității și au prioritate față de dreptul secundar emis de acestea.

O altă clasificare a dreptului european distinge între dreptul comunitar instituțional care cuprinde normele juridice aplicabile organizării și funcționării instituțiilor comunitare, și dreptul comunitar material care cuprinde regulile aplicabile în anumite domenii, de exemplu libera circulație a persoanelor, concurența comercială etc.

1.2. Caracterele dreptului european

Dreptul comunitar este format, așa cum am precizat mai sus, din normele juridice adoptate la nivel comunitar, care reglementează organizarea și funcționarea instituțiilor comunitare, precum și unele activități economice, în domenii în care statele membre ale Uniunii Europene și-au limitat suveranitate națională.

Conform precizărilor Curții de Justiție a CE , acest drept, prin creația sa originară, este distinct de sistemele de drept naționale, dar el se impune statelor membre, cetățenilor și tribunalelor naționale, fiind un drept intern al CE/ UE, care este integrat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru.

Prin modul în care este construit dreptul comunitar este considerat un drept nou, propriu fiecărui stat membru, dar și comun tuturor statelor membre. Astfel, dreptul comunitar se aplică pe teritoriul statelor membre ca un drept național, intern, și nu ca un drept străin, deoarece acest drept are forța juridică de a organiza ordinea juridică internă a fiecărui stat membru.

Fiind o creație a statelor membre, dreptul comunitar, poate fi privit sub trei aspecte:

- Este un drept supranațional, „comunitar”

- Este un drept distinct de dreptul intern al statelor membre

- Este un drept integrat în dreptul intern al statelor membre, în ordinea juridică națională.

În continuare, voi trata caracterele dreptului comunitar, rezultate din natura juridica specifică acestuia, și anume aplicabilitatea imediată, aplibabilitatea directă, efectul direct și supremația sa față de dreptul intern al statelor membre.

Aplicabilitatea imediată constă în faptul că normele de drept comunitar dobândesc în mod automat, încă de la adoptarea lor, statutul de drept pozitiv în ordinea juridică internă a statelor membre.

Pentru a ințelege mai bine această caracteristică a dreptului comunitar, trebuie să amintim cele două principii aplicablile relației dintre dreptul internațional rezultat din tratate și dreptul intern al statelor semnatare ale tratatului: principiul monist și principiul dualist.