Infracțiunea

INTRODUCERE

Problematica dreptului poate fi abordata sub mai multe aspecte, întrucât dreptul este privit, în primul rând, ca un fenomen sociologic, cu o structura complexa si o fizionomie aparte, ce întruchipeaza, în gradul cel mai înalt posibil viata juridica a unei societati umane, sistemul juridic. Ideea pe care se fundamenteaza întreg edificiul cunoasterii în acest domeniu (drept) este cea de justitie, dreptate, echitate. Ceea ce este specific vietii juridice, particularizându-1 fata de celelalte componente normative ale vietii sociale este faptul ca suportul ideii de justitie, garantia realizarii ei în fapt, o constituie regula de drept.

De asemenea, prin functia preventiva si educativa pe care o are, norma de drept avertizeaza asupra pericolului la care se expun cei ce o încalca astfel încât, de teama constrângerii, multi dintre oameni îsi vor adapta conduita la rigorile legii, eliminând de asemenea, posibilitatea interventiei fortei coercitive. Fundamentul pedepsei fiind apararea societatii împotriva infractiunilor, scopul nu poate fi decât prevenirea comiterii de infractiuni. Fara îndoiala, pedeapsa este efectul infractiunii, dar contrar, a ceea ce aparent ar putea rezulta din alaturarea acestor doua notiuni, infractorul nu este pedepsit pentru ca raul sa-si gaseasca o compensatie în suportarea unei suferinte, pentru a ispasi suferinta sau paguba pricinuita, caci o asemenea razbunare legalizata ar fi un act gratuit si inutil, ci pentru ca societatea si valorile ei fundamentale sa-si gaseasca o cât mai adecvata ocrotire.

Fermitatea în aplicarea legii penale presupune aplicarea întocmai, cu consecventa si intransigenta principiala, a prevederilor legale, în spiritul si în scopul în vederea caruia au fost instituite. Dar fermitatea nu se confunda cu duritatea si excesul: o pedeapsa este ferma nu pentru ca este aspra, ci pentru ca, fiind stabilita cu intransigenta principiala, pe baza criteriilor prevazute de lege, reprezinta în cazul concret respectiv tratamentul penal cel mai adecvat necesitatilor de reeducare a faptuitorului si de aparare sociala.

DISPOZITII GENERALE

Stiinta dreptului penal foloseste mai multe acceptiuni ale notiunii de infractiune astfel:

- Infractiunea – fapta a omului prin care se aduce atingere unei anumite valori sociale iar cel care a savârsit o astfel de fapta trebuie sa fie pedepsit. Aceasta fapta devine infractiune numai daca îndeplineste conditiile prevazute de norma de incriminare pentru a fi calificata astfel.

- Infractiunea – fapta descrisa de legea penala. Este acceptiunea legiuitorului care interzice, sub sanctiuni specifice, faptele considerate periculoase pentru valorile sociale esentiale ale societatii. În aceasta acceptiune, infractiunea se regaseste în partea speciala a codului penal, în legi penale speciale sau în legi nepenale cu dispozitii penale(neglijenta în serviciu, darea de mita, luarea de mita, omor, furt, etc.)