Infracțiunea

INFRACTIUNEA - NOTIUNE SI TRASATURI

Potrivit art. 17 alin. 2 Cod penal, infractiunea constituie singurul temei al raspunderii penale. Notiunea poate fi privita din punct de vedere material, obiectiv, social si juridic.

Din punct de vedere material (obiectiv) infractiunea este o activitate ilicita a omului, cu un grad de pericol social ridicat, datorita urmarilor sale.

Definitie - în legislatia statelor a primit definitii diferite. În legislatia tarii noastre, nu s-a îmbratisat sistemul tripartit: contraventii, delicte si crime, ci ea consta într-o fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala - art. 17 alin. 1 Cod penal.

Din definitie se desprind cele trei trasaturi esentiale ale acesteia - fapta periculoasa pentru societate, vinovatia si fapta sa fie prevazuta de legea penala.

Trasaturile esentiale si generale ale infractiunii

1. Periculozitatea sociala a faptei

Periculozitatea sociala a faptei constituie o însusire, un atribut de semnificatie pentru viata de relatie.

2. Vinovatia

Al doilea element este acela ca fapta sa fie savârsita cu vinovatie, ceea ce presupune aspectul moral subiectiv. Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al infractiunii si cuprinde atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savârsita si de urmarile ei.

Formele vinovatiei sunt: intentia si culpa, la care se adauga praeterintentia, sau intentia depasita, specifica unor infractiuni. Aceasta vinovatie este proprie teoriei psihologice.

3. Culpa

În art. 19 alin. 2 Cod penal se arata ca ea consta în atitudinea psihica a faptuitorului, care prevede rezultatul faptei sale si nu-l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce, ori nu prevede rezultatul faptei sale, desi putea si trebuia sa-l prevada.

Culpa este cu prevedere atunci când se prevede rezultatul faptei, pe care nu-l urmareste, nu-l accepta si considera fara temei ca nu se va întâmpla.

Culpa simpla sau culpa fara prevedere, ori neglijenta, sau greseala faptuitorului, nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada si acestea se deduc din actele normative ce reglementeaza anumite activitati

Intentia depasita - praeterintentia este forma mixta de vinovatie si se realizeaza prin savârsirea unei fapte cu intentie si producerea unui rezultat mai grav decât cel urmarit, ori acceptat de faptuitor, prin rezultatul pe care nu l-a prevazut desi putea sa-l prevada.

4. Prevederea în legea penala

Al treilea element este - fapta sa fie prevazuta de legea penala si decurge din principiul fundamental al legalitatii din dreptul penal - art. 2 Cod penal.

Continutul infractiunii

Continutul infractiunii poate fi:

- continut legal,

- continut concret.

Structura continutului infractiunii

Structura infractiunii cuprinde patru elemente: obiect, subiect, latura obiectiva si latura subiectiva.

Obiectul infractiunii ne arata întotdeauna interesul, valoarea lucrurile, bunurile juridice, sau etice prejudiciate prin faptul de pericol social.

Latura obiectiva a infractiunii implica cu necesitate o actiune sau inactiune, un proces material, uneori simplu, alteori complex, care se desfasoara dupa legile cauzalitatii.

Subiectul infractiunii indica pe autorul actiunii sau inactiunii, ori o persoana ce coopereaza la efectuarea acestei actiuni sau inactiuni. Subiectul infractiunii trebuie sa fie o persoana fizica, umana care este responsabila.