Infracțiunea de Trafic de Persoane

Introducere

Ca un răspuns la modernizarea societăţii, a venit şi dezvoltarea unei laturi negative, constând în creşterea ratei criminalităţii organizate şi a traficului de persoane. În ultima vreme asistăm la o creştere semnificativă a cazurilor de trafic de persoane fiind vorba de copii, folosiţi în activităţi precum cerşetoria şi furturile de buzunare, dar şi de femei, care sunt traficate în principal în activităţi legate de prostituţie.

Apărarea drepturilor fundamentale ale omului au fost întotdeauna o preocupare constantă a sistemelor de drept. Astfel, viaţa omului a fost ocrotită de lege, ca fenomen social, ca valoare absolută a oricărei societăţi, ca o condiţie indispensabilă a însăşi existenţei societăţii. Tocmai de aceea, şi în ceea ce priveşte traficul de fiinţe umane există în prezent o serie de măsuri de combatere a acestui fenomen periculos.

Cu toate acestea practica judiciară demonstrează că traficul de persoane este un fenomen în continuă schimbare, în care grupările criminale îşi perfecţionează permanent modul de operare, drept răspuns la eforturile antitrafic. Astăzi, elementele tradiţionale suferă mari schimbări, înregistrându-se tendinţe noi atât în ceea ce priveşte categoriile de persoane vulnerabile, cât şi scopurile de exploatare sau modalităţile de manipulare şi control. Traficul de persoane a devenit o afacere globală care generează profituri imense pentru traficanţi.

Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului de trafic de persoane, am ales ca în această lucrare să abordez infracţiunile de trafic de persoane (majore şi minore) din perspectiva dreptului penal: condiţii preexistente, conţinutul constitutiv, forme şi modalităţi, sancţiuni. Întrucât fenomenul traficului de persoane a dat naştere la controverse şi confuzii, fiind asemănat cu proxenetismul lucrarea analizează şi diferenţele dintre aceste două infracţiuni.

I. Cadru legislativ. Definiţie.

I.1. Cadru legislativ. Infracţiunile de trafic de persoane formează obiectul Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (modificată prin OUG nr.143/2002 pentru modificarea unor dispoziţii din Codul penal şi unele legi speciale, în vederea ocrotiri minorilor împotriva abuzurilor sexuale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr.287/2005 şi Legea nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate), acesta fiind primul act normativ din dreptul intern care abordează această tematică şi care incriminează activităţile ce contribuie la realizarea infracţiunii, deşi România este parte de mulţi ani la două convenţii internaţionale. Este vorba de Convenţia pentru reprimarea traficului de fiinţe umane şi a exploatării prostituirii altuia (din 1954) şi Convenţia internaţională pentru represiunea răspândirii şi traficului publicaţiilor obscene (din 1926) .

Deasemenea tot pe plan naţional a fost aprobat prin H.G. 1216/2001 Planul national de acţiune pentru combaterea traficului de fiinţe umane, prin H.G. nr.299/2003 a fost aprobat Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane iar prin H.G. nr.1295/2004 a fost aprobat Planul naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii.

I.2. Definiţie. Traficul de persoane este un fenomen subteran cu dimensiuni globale, o încălcare gravă a drepturilor omului, un fenomen economic şi social cu consecinţe pentru întreaga societate. Traficul de fiinţe umane este o activitate infracţională prin care se obţine un profit mare cu riscuri scăzute, ce are efecte grave pentru siguranţa şi bunăstarea victimelor sale.