Traficul de persoane

Noțiune. Infracțiunea constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane, în vederea exploatării ei.

Potrivit art. 182 din Codul penal, prin exploatarea unei persoane se înțelege: supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat; ținerea în stare de scalvie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală; obligarea la practicarea cerșetoriei, precum și prelevarea de organe în mod ilegal.

Incriminarea este preluată din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu anumite modificări.

Obiectul juridic special este format din relațiile sociale privitoare la libertatea fizică și psihică a persoanei. În literatura de specialitate s-a arătat că această infracțiune se deosebește de sub aspectul obiectului juridic de infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal ori alte infracțiuni similare deoarece constituie o infracțiune mijloc, pentru a realiza exploatarea victimei.

Obiect material al infracțiunii există în măsura în care fapta se comite prin violență sau altă formă de constrângere, iar atunci corpul persoanei este obiect material al infracțiunii.

Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană, iar participația penală este posibilă. Dacă fapta se comite de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, fapta este mai gravă și se pedepsește mai sever.

Subiectul pasiv este persoana recrutată, transportată, transferată, adăpostită sau primită, în scopul exploatării.

Consimțământul subiectului pasiv nu constituie, conform alin. 3 al art. 210, cauză justificativă. Existența unui asemenea consimțământ nu poate produce efecte juridice, deși s-a susținut printr-o excepție de neconstituționalitate că prin incriminarea traficului de persoane se lezează dreptul constituțional al persoanei de a dispune de ea însăși (art. 26 alin. 2 din Constituție). Excepția de neconstituționalitate a fost respinsă și Curtea Constituțională a arătat că exploatarea sexuală a unei persoane, chiar cu acordul acesteia reprezintă un grav atentat la ordinea publică și la libertatea de voință și acțiune a oricărei persoaner, în acord cu exigențele morale. Incriminând traficul de persoane, legiuitorul a urmărit tocmai protejarea acestui drept constituțional.

Latura obiectivă. Elementul material al infracțiunii constă în vreuna din următoarele acțiuni alternative: recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau primire a unei persoane.

Recrutare înseamnă a atrage, a convinge pe cineva; transportare înseamnă a deplasa pe cineva dintr-un loc în altul; transferare presupune mutarea victimei de la un traficant la altul; adăpostire semnifică găzduire, cazare, instalare într-o locuință; primire a unei persoane înseamnă preluarea unei persoane prin tranzacții diverse (cumpărare, închiriere, schimb, etc.) de la alți traficanți2.

Pentru ca fapta să constituie infracțiunea de trafic de persoane, oricare dintre acțiunile enumerate trebuie săvârșită cu anumite mijloace și anume:

- prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate,

- profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei,

- prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase, în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.

Ori de câte ori acțiunea ce formează elementul material se săvârșește în aceleași condiții de loc și timp, asupra mai multor persoane, existând rezoluție infracțională unică, se va reține o infracțiune continuată de trafic de persoane (a se vedea în aces sens, decizia nr. 49/2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție).

Dacă fapta se comite asupra aceluiași subiect pasiv prin două sau mai multe modalități dintre cele alternative, va exista o singură infracțiune de trafic de persoane.

Cerința esențială a elementului material presupune ca oricare dintre acțiunile ce formează elementul material să se realizeze în scopul expoatării persoanei, dar considerăm că în conținutul acestei incriminări, scopul are înțelesul de destinație și caracterizează latura obiectivă a infracțiunii. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relațiile referitoare la libertatea și demnitatea persoanei.