Justiția Penală în Cauzele cu Minori

1.Aspecte generale

Problema răspunderii penale a minorilor şi în general problema prevenirii şi combaterii delincvenţei juvenile a constituit şi continuă să constituie una dintre problemele cele mai grele şi mai dramatice care se pun pe planul politicii penale şi al dreptului penal.

Măsurile educative sunt sancţiuni penale cu character educativ, executarea lor fiind axată pe desfăşurarea şi completarea formării şcolare şi profesionae a infractorilor minori, cu o durată nedeterminată ( cu excepţia mustrării şi a liberării supravegheate) şi revocabile, instanţa putând reveni asupra lor dacă pe durata măsurii minorul are urtărin rele sau comite din nou o faptă prevăzută de legea penală.

Sistemul sancţionar al infractorilor minori este, în raport cu cel comun, aşa cum este reglementat pentru majori, un sistem special, întrucât este format nu doar din pedepse, ci şi din măsuri educative, care deşi sunt tot sancţiuni de drept penal nu sunt pedepse.

Conform art. 101 din Codul penal, măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt: mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de reeducare şi internarea într-un institute medical-educativ.

Măsurile educative sunt sancţiuni jurisdicţionale, findcă se aplică de către instanţa de judecată, spre deosebire de măsurile de ocrotire administrative ce se iau faţă de minorii care au săvîrşit fapte prevăzute de legea penală, dar care nu răspund penal.

Ordinea în care sunt enumerate în textul legal aratat reprezintă o scară de măsuri din ce în ce mai aspră în conţinut, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei făptuitorului, cu precizarea că măsura educativă a internării într-un institute medical-educativ se aplică doar minorilor care din cauza stării lor fizice sau psihice au nevoie de tratament medical şi de un regim special de educaţie

2. Măsurile educative

2.1 Mustrarea

Mustrarea, ca măsură educativă, este prevăzută în articolul 102 Cod penal şi constă în dojenirea minorului de către instanţa de judecată care explică minorului pericolul social al faptei pe care a săvârşit-o, sfătuindu-l să se poarte bine şi să dovedească că sa îndreptat şi atrăgându-i atenţia totodată că dacă va săvârşi din nou o infracţiune se va lua faţă de el o măsură educativă mai severă sau i se va aplica o pedeaspsă.

Mustrarea constă nu numai într-o simplă admonestare, dojenire, ci în punerea minorului de în situaţia de a-şi da seama că a comis o faptă neângăduită, cu scopul de a înţelege că trebuie să aibă pe viitor o conduită bună, findcă, în caz contrar, va suporta o măsură educativă mai severă sau I se va aplica o pedeapsă.

Măsura educativă a mustrării se aplică mai ales în cazul unor infracţiuni cu grad de pericol social redus şi infractorilor minori aflaţi la prima încălcare a legii penale, care au săvârşit fapta ocazional, nefiind pervertiţi din punct de vedere moral. Legea nu limitează însă sfera infracţiunilor pentru care această măsură poate să fie luată, nici prin indicarea unui maxim special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită , nici prin stabilirea unor infracţiuni pentru care s-ar putea sau nu lua această măsură, instanţa fiind liberă în a aprecia oportunitatea luării măsurii, funcţie de persoana minorului şi pericolul social concret al infracţiunii, nu de cel abstract.