Luarea de mită

CAPITOLUL I Infracţiunea de luare de mită

Cinstea, corectitudinea, moralitatea functionarului, al oricarui salariat in exercitarea atributiilor de serviciu sunt conditii sine qua non, nu numai pentru prestigiul, autoritatea acestuia, ori a institutiei, organului de stat, organismului, unitatii sau societatii in cadrul carora actioneaza, ci pentru insasi existenta, echilibrul si forta societatii organizate.

Coruptia, care in termeni generali inseamna abatere de la moralitate, de la datorie, venalitate, si in cadrul acesteia luarea de mita reprezinta cea mai grava si periculoasa fapta de coruptie, subrezeste, dinamiteaza, putand chiar distruge insati existenta societatii organizate, a statului.

Prevenirea si combaterea coruptiei, in ansamblul ei, a luarii de mita, nu sunt numai deziderate, ele fiind mai mult decat atat, o necesitate stringenta, de prim ordin al societatii umane.

Pretinderea ori primirea de catre un functionar, sau alt salariat, de bani, bunuri ori alte foloase, care nu i se cuvin, sau acceptarea promisiunii unor asemenea foloase ori nerespingerea acesteia, in scopul de a indeplini, a nu indeplini sau a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu, ori a face un act contrar acestor indatoriri, constituie unele dintre cele mai grave fapte de coruptie, incriminate sub denumirea de luare de mita.

1.1. Continutul legal al infractiunii (art. 254 C. pen)

Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Fapta prevazuta in alin. 1, daca a fost savarsita de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

1.2. Conditii preexistente

In general, lucrarile clasice de drept clasifica mituirea in: mituire activa (darea de mita) si mituire pasiva (luarea de mita). Aceste denumiri, raportate la dispozitiile legii noastre penale, dupa parerea lui V. Dobrinoiu sunt necorespunzatoare intrucat ele nu releva semnificatia reala a fiecarei fapte. In sensul art. 254 coruptia zisa pasiva nu este doar fapta functionarului care se lasa cumparat, fie pentru a indeplini un act al functiei sale, fie pentru a se abtine de la el, atata vreme cat in una din modalitatile sale initiativa apartine acestuia si nu mituitorului.