Extras din referat
Energiile fizice ale mediului înconjurător acţionează asupra organismului uman determinându-l să răspundă printr-un sistem complex numit, de obicei, reacţie de adaptare. Desigur, posibilităţile reactive ale organismului sunt limitate, ceea ce conduce în final la disfuncţii majore sau minore în intimitatea sistemelor corpului uman, având drept consecinţă apariţia diverselor leziuni sau chiar moartea.
Medicina legală studiază în principal următorii factori fizici:
- energia termică cu cele două aspecte ale sale: frigul şi căldura;
- energia electrică: industrială şi naturală;
- presiunea atmosferică;
- radiaţiile ionizante
Acţiunea temperaturii crescute asupra organismului uman determină leziuni locale şi generale.
A. Leziunile locale
Se numesc arsuri şi sunt rezultatul acţiunii directe a energiei calorice, care acţionează prin conducţie, convenţie şi radiaţie. Apar ca leziuni strict delimitate ale pielii, atunci când temperatura locală este de 45˚ – 56˚ C sau mai mare.
Arsurile mai pot fi produse prin aplicarea locală (voită,accidentală sau criminală) a unor substanţe chimice (acizi, baze), prin acţiunea curentului electric sau de radiaţiile ionizante.
Profunzimea şi suprafaţa arsurilor sunt direct proporţionale cu : natura agentului termic, cantitatea de căldură absorbită în ţesuturi, timpul de expunere. Putem spune deci că gravitatea unei arsuri depinde de gradientul vertical de temperatură al locului de acţiune a factorului termic.
Practic, întâlnim patru grade de arsuri:
- Arsurile de gradul I – zonă eritematoasă, uşor tumefiată, însoţită de durere locală; eritemul şi tumefacţia dispar, dacă persoana decedează;
- Arsurile de gradul II – flictene: vezicule pline cu exudat serocitrin bogat în leucocite şi substanţe albuminoase.
Baza veziculei este roşie- vie şi foarte dureroasă. Moartea apare la interesarea a 2/3 din suprafaţa corporală. Microscopic există necroză, depozite de fibrină, tumefiere celulară cu cariopicnoză, papilele dermice infiltrate cu leucocite. Vindecarea se face fără cicatrici. La cadavre prin spargere lichidul se elimină şi leziunea ia aspect de plagă pergamentată roşie- gălbuie bine vascularizată. Diagnosticul diferenţial se face cu vezicula de putrefacţie (nu există substanţe albuminoase şi reacţie Rivalta negativă) şi cu afecţiunile dermatologice veziculante.
Bibliografie
Vasile Astărăstoae, Ionel Lulu Groza, Introducere în medicină legală pentru jurişti, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007 ;
Vasile Astărăstoae,Gheorghe Scripcaru, Călin Scripcaru, Medicina legală pentru jurişti, Editura Polirom, Iaşi, 2005;
Dan Perju-Dumbravă, Medicină legală. Teorie şi practică, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Medicina Legala.docx