Neacordarea de Ajutor

“Nu există nici un fapt care nu ar putea fi un obiect de discuţie şi faţă de care oamenii de ştiinţă nu ar avea opinii contradictorii.” David Hume, filozof englez (1711-1766) Actualitatea temei investigate este determinată de faptul că în ultimii ani de independenţă a Republicii Moldova s-a diminuat controlul de stat asupra activităţilor instituţiilor curative şi preventorii, asupra calităţii serviciilor medicale prestate. În urma întreruperii relaţiilor ştiinţifice şi practice cu cele mai prestigioase centre ştiinţifice din alte ţări şi, în primul rînd, din fosta Uniune Sovietică, a scăzut nivelul profesional al cadrelor medicale, fapt care se răsfrînge negativ asupra calităţii asistenţei medicale. Au devenit tot mai frecvente cazurile de deces al pacienţilor şi de vătămare gravă a integrităţii corporale în urma atitudinii necorespunzătoare a unor doctori şi asistente medicale faţă de obligaţiile lor, în urma unei neglijenţe şi înfumurări infracţionale, a unei atitudini indiferente, lipsite de suflet, faţă de rezultatele muncii lor şi de soarta pacientului. Întocmai ca în cazurile poliţiştilor, au apărut şi doctori care au ca scop principal tendinţe carieriste şi dorinţa de a se îmbogăţi pe contul nefericiţilor pacienţi care şi-au încredinţat lor sănătatea şi viaţa. Pentru a stăvili cazurile de încălcare în masă a drepturilor pacienţilor, de extorcare din ei a banilor, de neacordare de ajutor unui pacient care nu are bani, de încălcare a regulilor şi metodelor de prestare a serviciilor medicale, Parlamentul şi Guvernul au adoptat o serie de legi şi alte acte normative, menite să-i protejeze pe pacienţi de nelegiuirea care domneşte şi să se ajungă la executarea întocmai de către toate cadrele medicale a legislaţiei în vigoare. Codul penal al Republicii Moldova din 1961 a fost completat cu articolul 1151, care prevedea răspunderea pentru încălcarea normelor şi metodelor de acordare a ajutorului medical care avea ca efect cauzarea de leziuni corporale sau decesul pacientului. În Codul penal din 2002 această prevedere se află în articolul 213. Organele procuraturii au intentat o serie de cauze penale în legătură cu infracţiunile prevăzute de articolul 1151, iar apoi şi de articolul 213, însă din cauza lipsei de independenţă obiectivă a expertizei medico-legale extradepartamentale aproape toate cauzele erau clasate. Chiar dacă pe unele dosare „medicale” au fost scoase sentinţe de învinuire, totuna pedeapsa, de regulă, nu era legată de privaţiune de libertate, ceea ce îngreuna atingerea scopului urmărit de pedeapsa penală, punîndu-se la îndoială şi valoarea preventivă a acesteia. Actualitatea problemei privind răspunderea pentru infracţiunile medicale este remarcată în mai multe cercetări; ea este conştientizată la nivel de societate şi reflectată permanent în mass-media, în luările de cuvînt ale conducătorilor de stat şi ale liderilor organizaţiilor nonguvernamentale. O organizaţie nonguvernamentală cu denumirea „Managementul şi Asigurarea în Medicină” creată cu susţinerea financiară a Fundaţiei Soros-Moldova, sub conducerea lui Valeriu Sava, doctor în medicină, conferenţiar (a. 1998-2001), apoi a Alei Ulianovschi, medic, jurist (a. 2001-2003), cu participarea modestă a autorului prezentei disertaţii în calitate de expert netitular, a elaborat pentru prima dată în republică proiectul numit „Dezvoltarea mecanismelor de protecţie a drepturilor pacienţilor şi participarea cetăţenilor la luarea deciziilor vizînd ocrotirea sănătăţii”. Luările de cuvînt din mass-media, conferinţele ştiinţifico-teoretice, seminariile, mesele rotunde, comunicările în faţa cadrelor medicale, masa rotundă la redacţia gazetei „Nezavisimaia Moldova” cu participarea medicilor-şefi din instituţiile de ocrotire a sănătăţii din Chişinău şi a viceministrului sănătăţii – acestea şi multe alte acţiuni au permis ca opinia publică să se informeze asupra scopurilor şi sarcinilor acestui proiect şi să atragă atenţia conducerii ţării asupra necesităţii elaborării şi adoptării legii cu privire la drepturile pacienţilor, care în prezent funcţionează în multe ţări europene. Unul din proiectele acestei legi este elaborat de către Valeriu Sava. Gradul de studiere a temei de cercetare. Problema răspunderii penale pentru infracţiunile medicale constituie un obiect de cercetare al multor savanţi-jurişti şi medici legali, doctori în medicină, profesori: Iu.D.Sergheev, şeful Catedrei de Drept Medical a Academiei Medicale „I.M.Secenov” din Moscova, unicul medic-jurist emerit al Rusiei, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale din Rusia la specialitatea drept medical, savant cu renume mondial, preşedinte al Asociaţiei Naţionale de Drept Medical, membru al Consiliului Directorilor al Asociaţiei Mondiale de Drept Medical şi colegii săi de catedră, din Academie, discipolii săi din multe instituţii de învăţămînt din Rusia şi din alte ţări ale CSI. Tema respectivă o mai găsim în lucrările cercetătorilor: V.I.Akopov (a. 2003), Iu.F.Berdicevski (a. 1970), A.P.Gromov (a. 1976), V.A.Gluşkov (a. 1990), S.V.Erofeev (a. 2001), A.V.Kanunnikova (a. 2003), O.V.Leontiev (a. 2002), M.N.Maleina (a. 1995), I.F.Ogarkov (a. 1966), V.P.Salnikov (a. 2001), S.G.Steţenko (a. 2004), A.V.Tihomirov (a. 2001), M.Iu. Feodorova (a. 2003) ş.a. Printre cercetătorii moldoveni tineri, care s-au ocupat de această problemă, sînt L.Gîrlă (a. 2004), L.Roşculeţ (a. 2002), M.A.Tomuleţ (a. 2001), V.Onofrei (a. 2001), N.Sadovei (a. 2001). Din păcate, la cercetarea fenomenului nu iau o parte activă medicii legişti, savanţii Catedrei de Medicină Legală a Universităţii de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu”, care de altfel dispun de o bogată informaţie privind infracţiunile medicale şi alte delicte cu urmări grave.