Nulitatea Contractului Individual de Muncă

Nulitatea este o sancţiune civilă care intervine în cazul încheierii unor acte juridice cu nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond sau de formă, impuse de lege. Actul juridic sancţionat cu nulitatea este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. El există în mod material, însă nu poate produce efecte juridice, fiindcă legea nu-i recunoaşte valabilitatea.

Funcţiile nulităţii.

Nulitatea are o: -funcţie preventivă

-functie sancţionatorie.

-Funcţia preventivă constă în efectul inhibitoriu pe care nulitatea îl exercită asupra subiectelor de drept, descurajându-le să încheie acte juridice cu nerespectarea condiţiilor lor de validitate.

-Funcţia sancţionatorie intervine atunci când funcţia preventivă nu a fost eficientă şi constă în sancţionarea nerespectării condiţiilor de validitate a actului juridic încheiat, lipsind actul juridic de efecte.

Nulitatea contractului individual de muncă este o specie a nulităţii actului juridic civil, cu particularităţi generate de specificul raporturilor juridice de muncă.

Nulitatea contractului individual de muncă aşa cum este reglementată ca instituţie juridică pentru prima dată în Codul Muncii art.57, exprimă concentrat acumulările doctrinei juridice, şi ale practicii în această materie. Codul Muncii în vigoare a abordat particularităţile nulităţii contractului individual de muncă într-un singur articol cu 7 alineate ( articolul 57 din Capitolul V, intitulat „ Încetarea contractului individual de muncă”).

Iniţial problemele pe care le ridică nulitatea contractului individual de muncă se soluţionau prin aplicarea regulilor referitoare la nulitate din dreptul civil. Ulterior, nulitatea a fost consacrată în legislaţia muncii, indirect prin intermediul art.68 lit.b, din legea 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, dar se aplicau, în continuare, normele dreptului comun, deci nulitatea contractului individual de muncă a fost consacrată, prin prisma efectelor sale, pentru prima dată în legislaţia românească prin art.68 lit.b) din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Nulitatea contractului individual de muncă este determinat de o cauză anterioară sau concomitentă încheierii acestuia.

Deoarece în legislaţia muncii nu este reglementată nulitatea, potrivit art.187 ,Codul Muncii, trebuie să facem aplicaţiunea reglementărilor din dreptul civil şi a teoriei nulităţii din dreptul civil, în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor juridice de muncă, în raport cu dreptul muncii, dreptul civil constituind drept comun. In literatura juridică de specialitate, nulitatea a fost definită ca fiind sancţiunea civilă prin care actul juridic care nu îndeplineşte condiţiile de validitate – de fond, formă – impuse de normele de drept, este lipsit de efectele care contravin legii ori regulilor de convieţuire socială .

Prin urmare, îndreptată nu împotriva actelor juridice, ci împotriva efectelor ce contrazic dispoziţia încălcată, nulitatea constituie un mijloc de restabilire a concordanţei dintre dispoziţia legală şi a actului juridic care o încalcă .

Incetarea contractului individual de muncă se distinge de nulitatea acestuia, regimul celor două instituţii fiind diferit. Astfel, dacă nulitatea este o sancţiune ce lipseşte de efecte contractul individual de muncă încheiat cu încălcarea condiţiilor generale sau speciale de validitate, încetarea contractului individual de muncă prin oricare din modalităţile stabilite de lege este o măsură care se poate lua numai în cazul în care în cursul executării contractului valabil încheiat a apărut o cauză care face imposibilă continuarea raportului juridic de muncă. În conformitate cu noile prevederi legale din domeniul dreptului muncii art.57 din CM, nerespectarea oricăreia dintre condiţiile necesare pentru încheierea valabilă a contractului de muncă atrage după sine nulitatea acestuia.

In aplicarea teoriei generale a nulităţii la contractul individual de muncă, atât practica judiciară, cât şi literatura de specialitate au subliniat existenţa unor particularităţi determinate de specificul raporturilor juridice de muncă .