Organizarea Justiției în Uniunea Europeană

Aspecte introductive

Desigur, nu puteam începe o analiză directă a ceea ce implică problematica organizării justiţiei în Uniunea Europeană– care, de altfel, se vrea a fi şi tema acestei lucrări, înainte de aarăta care sunt punctele sale de pornire.Uniunea Europeană dispune de un cadru instituţional unic care are drept scop: urmărirea obiectivelor UE, promovarea valorilor sale, servirea intereselor uniunii, ale cetăţenilor săi, alestatelor membre, asigurarea coerenţei, eficacităţii şi continuităţii .

Încercând o clasificare a instituţiilor Uniunii Europene la acest moment în funcţie deatribuţiile principale, putem găsi următoarele:

1. instituţia cu atribuţii decizionale, legislative: Consiliul Uniunii Europene; 2. instituţia cu un pronunţat caracter politic şi cu atribuţii de control: Parlamentul European; 3.instituţii cu un pronunţat caracter administrativ: Comisia Europeană, Mediatorul European, Controlorul european pentru protecţia datelor; 4. instituţii cu un rol prioritar în managementul financiar-contabil: Banca centrală europeană, Banca europeană de investiţii, Fondul european de investiţii, Curtea de conturi europeană; 5. organe cu rolconsultativ: Comitetul economic şi social european, Comitetul regiunilor; 6. instituţia cu vocaţie jurisdicţională: Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene; 7. organe interinstituţionale:Oficiul publicaţiilor oficiale ale Comunităţilor europene; 8. organisme descentralizate ale Uniunii Europene, ca de exemplu Agenţia europeană pentru mediu, Agenţia europeană pentru evaluareamedicamentelor, Agenţia europeană pentru securitatea şi sănătatea muncii etc .

Aşadar, deşi nu este în prim planul funcţionării Uniunii Europene, precum apar Consiliul European, Consiliul, Comisia europeană sau Parlamentul european, Curtea de justiţie a Comunităţilor Europene s-a constituit încă de la apariţie atât într-una dintre caracteristicile proprii ale construcţiei europene cât şi în unul dintre cei mai importanţi piloni de sprijin şievoluţie a nivelului comunitar. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJE), ca de altfel toate celelalte instituţii aleconstrucţiei comunitare, este o creaţie atipică, atât în ceea ce priveşte dreptul naţional cât şi cel internaţional. Apariţia şi dezvoltarea ei este în strânsă legătură cu aceea mai largă a proiectului european care a dus la existenţa Uniunii Europene, astfel cum o cunoaştem astăzi.

Încă în perioada lucrărilor pregătitoare - care urmau sa ducă la elaborarea Tratatului de la Paris instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), cu largi puteri pentru organele acesteia, - partenerii prezenţi la negocieri au resimţit necesitatea unui organism învestitcu controlul legalităţii actelor emise de înalta Autoritate şi Consiliul Special de Miniştri - organeale CECO - care să asigure echilibrul între acestea şi statele membre, să garanteze neamesteculautorităţilor CECO în aşa-numitul „domeniu rezervat al statelor membre”. Amploarea activităţii desfăşurată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a determinat, pe de o parte, crearea în 1989 a unui Tribunal de Primă Instanţă, menit, în primul rând, sădegreveze Curtea de unele cauze, iar pe de altă parte, de a oferi celor prejudiciaţi posibilitatea adouă grade de jurisdicţie, în aşa fel încât drepturile lor să fie pe deplin recunoscute şi apărate. Ulterior, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Nisa, care a introdus un noualineat (art. 225 A) în Tratatul Comunităţilor Europene, Consiliul, acţionând în unanimitate, pe baza unei propuneri primite din partea Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi aCurţii, sau la solicitarea Curţii de Justiţie însăşi, poate crea complete de judecată pentru o audiereşi să determine, în primă instanţă, anumite categorii de acţiuni sau proceduri îndeplinite îndomenii specifice. Astfel s-a ajuns ca, la data de 2 noiembrie 2004, prin Decizia Consiliului nr.2004/752 din 2.11.2004, a fost reglementată instituirea Tribunalului Funcţiei Publice al UniuniiEuropene, care se organizează şi funcţionează pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă .

Importanţa Curţii de Justiţie poate fi evidenţiată plecând de la unele afirmaţii conform cărora aceasta a contribuit mai mult decât orice altă instituţie la avansarea integrării europene.

Este responsabilitatea Curţii să se asigure că legea este respectată, corect interpretată şi aplicată de către statele membre .

2. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene

2.1. Structura şi statutul membrilor

A. Structura Curţii

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene este instituţia jurisdicţională comunitară, al cărui rol în cadrul instituţional al Uniunii Europene este de a verifica legalitatea actelor comunitare şi de a asigura interpretarea şi aplicarea uniformă a dreptului comunitar. CJCE este formată din trei instanţe: Curtea de Justiţie, Tribunalul de Primă Instanţă şi Tribunalul Funcţiei Publice .

Curtea este compusă din: judecători, avocaţi generali şi un grefier asistat de un grefier adjunct. O primă trăsătură specifică structurii Curţii este prezenţa, alături de judecători, aavocaţilor generali care nu au corespondent în jurisdicţiile naţionale sau internaţionale. Avocaţii generali „prezintă public, imparţial şi independent, concluzii motivate asupra chestiunilor supuse Curţii de Justiţie, pentru a o sprijini în vederea îndeplinirii misiunii pe care o are”. Numărul judecătorilor Curţii şi al avocaţilor generali este stabilit prin tratate. Acest număr poate fi mărit de Consiliu, printr-o decizie luată cu unanimitate de voturi, la solicitarea curţii. În practică s-a impus regula ca întotdeauna Curtea să cuprindă cel puţin câte un judecător din fiecarestat membru şi ca numărul acestora să fie întotdeauna impar .