Pactele ONU de protecție a drepturilor omului

INTRODUCERE

Dreptul juridic internațional este constituit dintr-o serie de documente ce formează ”Carta Internațională a Drepturilor Omului”. Aceste documente au fost elaborate, adoptate și aplicate în cadrul ONU:

- Carta ONU

- Declarația Universală a Drepturilor Omului

- Pactele Internaționale ONU din 1966.

PACTELE INTERNAȚIONALE PRIVIND DREPTURILE OMULUI

Cele două Pacte Internaționale (Pactul Internațional privind drepturile civile și politice și Pactul Internațional privind drepturile economice, sociale și culturale) au fost adoptate de Adunarea Generală a ONU în decembrie 1966. Intrarea lor în vigoare a fost posibilă după ratificarea lor de către 35 de state. Ele creează obligații juridice statelor-părți deoarece au statul de tratat internațional.

Deși Pactele au anumite dispoziții comune, fiecare dintre ele instituie un sistem de aplicare distinct, menit să asigure îndeplinirea de către statele părți a obligațiilor asumate. Aceste măsuri de implementare sunt extinse, în cazul Pactului Internațional privind Drepturile Civile și Politice printr-un protocol facultativ care permite persoanelor să depună plângeri privind încălcări ale drepturilor lor în temeiul respectivului Pact .

În cuprinsul lor, cele două pacte au un articol comun, care afirmă principiul autodeterminării popoarelor: dreptul acestora de a-și stabili statutul politic, de a-și asigura liber dezvoltarea economică, socială și culturală și de a dispune liber de bogățiile și resursele lor naturale.

PACTUL INTERNAȚIONAL PRIVIND DREPTURILE CIVILE ȘI POLITICE

Pactul a fost adoptat in 1966.

Pactul proclamă mai multe drepturi civile și politice decât Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Art. 27 conține angajamentul statelor de a recunoaște membrilor minorităților etnice, religioase sau lingvistice dreptul de a se bucura de cultura proprie, de a profesa și practica propria religie și de a folosi limba proprie.

Printre drepturile garantate de Pact care nu sunt menționate de Declarația Universală a Drepturilor Omului se numără :

- libertatea de a nu fi închis pentru datorii;

- dreptul tuturor persoanelor private de libertate de a fi tratate în mod omenos și cu respect pentru demnitatea inerentă ființei umane;

- dreptul copilului de a dobândi o cetățenie și de a i se oferi măsuri de protecție decurgând din statutul său de minor.

La art. 4 Pactul conține o clauză de derogare care permite statelor- părți ca în ”timp de pericol public amenințând existența naturii” să suspende toate drepturile, cu excepția a șapte drepturi:

- dreptul la viață;

- dreptul de a nu fi supus torturii sau altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradate;

- dreptul de a nu fi ținut în sclavie și servitute;

- dreptul de a nu fi închis pentru neexecutarea unor obligații contractuale;

- principiul neretroactivității incriminării;

- dreptul fiecărui om la recunoașterea personalității sale juridice;

- libertatea gândirii, conștiinței și religiei.

Obligațiile asumate de către statele- părți prin ratificarea Pactului sunt enunțate de acesta în art. 2, paragraf 1: ”Fiecare stat-parte la prezentul Pact se angajează să respecte și să garanteze tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său și supuse jurisdicției sale, drepturile recunoscute în prezentul Pact, fără nicio deosebire, cum ar fi de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, origine națională sau socială, avere, naștere sau alt statut”.

Prin intermediul Comitetului Drepturilor Omului, se asigură respectarea obligațiilor asumate prin Pact. Comitetul este un organ înființat prin tratat și este format din 18 experți independenți aleși pentru o perioadă de patru ani. Activitatea Comitetului se desfășoară pe două planuri: procedura de raportare și procedura de examinare a plângerilor inter-statale și individuale.