Politica în Domeniul Concurenței

” Pe o piaţă liberă, afacerile sunt un joc în care concurenţii se întrec. Uneori, firmele pot fi tentate să evite această întrecere şi să încerce să-şi stabilească propriile reguli de joc. Câteodată, un jucător de talie mare poate încerca să-şi elimine concurenţii de pe piaţă. Comisia Europeană acţionează ca un arbitru pentru a se asigura că toate firmele joacă după aceleaşi reguli!”

Noțiuni introductive

În cadrul unei pieţe libere şi deschise, afacerile ar trebui să fie un joc în care companiile concurente de regulă se întrec. Însă uneori, firmele pot fi tentate să evite această întrecere şi să încerce să-şi stabilească propriile reguli de joc. Câteodată chiar, un jucător de talie mare poate încerca să-şi elimine concurenţii de pe piaţă.

Politica în domeniul concurenţei are ca obiectiv limitarea, controlul şi interzicerea acţiunilor întreprinderilor care pot afecta climatul de concurenţă pură şi perfectă. Conceptul de “climat de concurență pură și perfectă“ trebuie înțeles în coordonatele economiei postmoderne care a prelevat existența așa numitelor eșecuri (limite) ale pieții (market failures) care justifică intervenţia statului atunci când regulile liberei concurenţe nu sunt respectate de către întreprinderi.

Aceste eşecuri ale pieţii pot apărea sub forma efectelor de externalitate - activitatea de cercetare – dezvoltare realizată de către o întreprindere poate influenţa în aşa măsură climatul antreprenorial, încât şi alte întreprinderi pot beneficia de rezultatul cercetării, deşi nu suportă nici un cost al acesteia. În acest caz, randamentul întreprinderii creşte odată cu creşterea mărimii sale ceea ce face ca, pe ansamblul economiei, să nu mai fie de dorit menţinerea stării de atomicitate (existenţa unui număr mare de mici întreprinderi) care atestă existenţa climatului de concurenţă pură şi perfectă.

Rezultă că aceste întreprinderi de talie mare sunt primele vizate de către politică în domeniul concurenţei. Ele reprezintă monopoluri sau întreprinderi cu comportament temporar, conjunctural monopoliste.

Pentru a putea controla şi limita tendinţa acestora de a încălca regulile concurenţei perfecte, nu se mai poate acţiona doar naţional.

Principiile politicii comunitare în domeniul concurenţei

Principiile politicii comunitare în domeniul concurenţei sunt așadar fundamentate pe următoarele: importanța concurenței, alocarea eficientă a resurselor, o structură bună a ofertei, calitate superioară a produselor și serviciilor, impulsionarea inovației.

Teoretic, politica în domeniul concurenței se fundamentează pe modelul economiei de piață perfect competitiv - model care nu se regăsește în practica economică actuală.

Considerăm concurența imperfectă în momentul în care consumatorii nu sunt bine informați iar prezența unor înțelegeri între concurenți sau a unor monopoluri poate duce la prețuri mai mari decât costul marginal și la profituri nemeritate.

În aceste situații este necesară o anumită intervenție, pentru a stabili reguli de comportament și măsuri în scopul întelegerii între firme. De regulă este vorba de măsuri de control a monopolurilor sau de control a prețurilor pe care acestea le fixează.

Politica în domeniul concurenţei, implementată de Comisia Europeană şi autorităţile Statelor Membre, are ca obiectiv crearea unei concurenţe reale pe piaţa comună prin măsuri referitoare la structurile pieţei şi la comportamentul actorilor acesteia.

Libera concurenţă între firme favorizează inovaţia, reduce costurile de producţie, creşte eficienţa economică şi, în consecinţă, ridică nivelul de competitivitate al economiei europene. Stimulate de mediul concurenţial, firmele oferă astfel produse şi servicii competitive din punctul de vedere al calităţii şi al preţului.

Acquis-ul din sectorul concurenţei acoperă atât politicile antitrust, cât şi politicile de control al ajutorului de stat. Include norme şi proceduri de combatere a comportamentului

anticoncurenţial al societăţilor comerciale (înţelegeri restrictive între agenţii economici şi abuz de poziţie dominantă) şi de împiedicare a acordării de către guverne a ajutoarelor de stat care distorsionează concurenţa pe Piaţa Internă. În general, regulile de concurenţă sunt direct

aplicabile în întreaga Uniune, iar Statele Membre trebuie să coopereze îndeaproape cu Comisia în aplicarea acestora.

Unul dintre principiile din Tratatul privind Uniunea Europeană este cel conform căruia statele membre ale Comunităţii trebuie să adopte o politică economică “în concordanţă cu principiile economiei de piaţă deschisă, bazată pe concurenţă loială”. Politica Uniunii în domeniul concurenţei are rolul de a apăra şi promova concurenţa reală în cadrul Pieţei comune.