Practică judiciară ca izvor al Dreptului Muncii - Argumente pro și contra

Introducere

Una din modalitățile de clasificare a izvoarelor de drept o constituie divizarea acestora în legi și acte normative subordinate legii – două categorii fundamentale de izvoare de drept unanim recunoscute în doctrină.

Este evident că actele adoptate de organele judiciare sunt acte subordonate legii. Însă apare întrebarea: sunt oare acestea și izvoare de drept? La această întrebare, în doctrină, nu există un răspuns adecvat univoc, o opinie unanimă.

Practica judecătorească, denumită şi jurisprudenţa, este alcătuită din totalitatea hotărîrilor judecătoreşti, pronunţate de către instanţele de toate gradele, pe baza interpretării şi pentru aplicarea legii. Practica judiciară este emanaţia autorităţii judiciare, fiind anterioară legii ca izvor de drept.

Jurisprudenţa sau practica judiciară nu a avut acelaşi rol în toate sistemele de drept, rolul său a variat de la o epocă istorică la alta, de la o ţară la alta.

Practica judiciară: este sau nu izvor de drept

În Republica Moldova, ca și în alte state, inclusiv postsovietice, actele emise de organele judiciare, adică jurisprudența (practica judiciară) se consideră acte juridice de aplicare, nu și de creație normativă. Acestea, prin urmare, nu constituie izvoare de drept.

Practica judiciară a pierdut, odată cu dezvoltarea activității normative a statului importanța ce o avea în perioada formării dreptului, așa cum s-a întîmplat și cu obiceiul juridic.

Jurisprudenţa nu are caracter de izvor formal de drept în familia romano-germanică şi, prin urmare, nici de dreptul muncii. Așadar, nu trebuie de omis faptul că, în prezent, practica judiciară, are calitate de izvor interpretativ de drept.

În sistemul național de drept, practica judiciară nu poate fi privită ca izvor formal de drept. Această concluzie se întemeiază, în mod indirect, pe dispozițiile art. 4 din CM al RM și ale art. 12 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din CPC al RM, instanţa judecătorească soluţionează pricinile civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, al legilor constituţionale, organice şi ordinare, al hotărîrilor Parlamentului, al actelor normative ale Preşedintelui Republicii Moldova, al ordonanţelor şi hotărîrilor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanţa aplică uzanţele dacă nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.

În opinia lui Evlampie Donos, practica judiciară nu are caracter de izvor de drept pentru dreptul muncii . În practica aplicării și perfecționării legislației muncii o importanță deosebită au Deciziile de îndrumare a fostei Judecătorii Supreme a R.M., astăzi Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova. Aceste acte nu sunt izvoare ale dreptului muncii deoarece în activitatea lor judecătoriile, tribunalele, Curtea de Apel, Curtea Supremă de Justiție, nu sunt împuternicite să creeze noi norme juridice. Totodată Curtea Supremă de Justiție trebuie să asigure aplicarea uniformă a legislației în vigoare. Ea asigură supravegherea în aplicarea legii de către judecătorii și tribunale, de aceea deciziile luate în cazuri concrete sau care generalizează practica judiciară într-un anumit domeniu trebuie să fie luate în considerație. Aceste acte acoperă golurile în legislație și asigură uniformitatea aplicării legislației în luarea deciziilor și sentințelor de către judecători. De aceeași părere este și un alt autor, Ion Traian Ștefănescu, care se pronunță asupra faptului că jurisprudența nu constituie izvor de drept nici în domeniul dreptului muncii , însă fără o oarecare justificare și argumentare, din păcate.

În sistemul de drept anglo-saxon (common law) precedentul judiciar în relațiile sociale, inclusiv în muncă, constituie izvor de drept, deoarece printr-un asemenea act nu doar se aplică, ci și se creează reguli de drept. Jurisprudența are de asemenea o importanță semnificativă în RFG, Franța, Suedia, Olanda, unde hotărîrile instanțelor de judecată substanțial completează normee legislației muncii formulate incomplet și neclar.

Conform opiniei autorilor Teodor Negru și Cătălina Scorțescu, importanța practicii judiciare sporește și în statele în care aceasta nu este considerată izvor de drept, inclusiv în Republica Moldova, deoarece sistemul judiciar reprezintă una din ramurile puterii de stat. În legătură cu aceasta, problema naturii juridice a practicii judiciare, și în special a hotărîrilor explicative a organelor supreme de justiție, au intrat din nou în cadrul discuțiilor. Astfel, în opinia unor cercetători, izvoare ale dreptului muncii se consideră actele judiciare care: