Principiile care guvernează activitatea instituțiilor comunitare

Introducere

Institutiile comunitare, create dupa modelul dreptului intern public care le confera calitatea de institutii interne ale Comunitatii, au sarcina sa asigure aplicarea tratatelor comunitare. In acest scop dispun de mijloace de actiune juridice si financiare, iar activitatea lor se sprijina pe o administratie si pe o functie consultativa din ce in ce mai importanta.

Principiul de organizare al Comunitatii nu este al separatiei puterilor ci al conlucrarii lor printr-o reprezentare a intereselor predominante, in acelasi timp fiecare institutie actionand in aplicarea unui interes specific in procesul decizional comunitar.

Cele patru institutii initiale fundamentale reprezinta fiecare un principiu determinat, avand fiecare un temei politic si sociologic distinct si o legitimare proprie: Consiliul reprezinta interesele statelor membre, Comisia interesul Comunitatilor insele, Parlamentul interesul popoarelor europene, iar Curtea de Justitie principiul statului de drept. Principiul diferitelor legitimitati ar reprezenta, deci, esenta sistemului institutional european si elementul de absoluta originalitate a constructiei europene.

Fiecare institutie indeplineste anumite functii pornind de la initiativa de decizie, trecand prin consultare pentru a termina prin control. Institutiile comunitare sunt create si organizate in maniera sistemica, acestea urmarind realizarea interesului pe care il apara in mod individual conlucrand in acelasi timp . Din sistemul organelor comunitare fac parte la un alt nivel si alte organe care pot fi considerate subsidiare sau auxiliare, ce au menirea sa dea o intregire activitatii comunitare desfasurata de institutii, avand rol consultativ. Distinctiile facute in tratate intre institutiile comunitare si organele consultative pun in evidenta importanta institutiilor considerate drept instante superioare ale autoritatii comunitare.

Tratatele institutive pastreaza tacerea in legatura cu locul pe care il confera institutiilor in sistemul pe care il fundamenteaza, deoarece Tratatele instituie si reglementeaza activitatea institutiilor comunitare, descriu competentele fiecareia, ca si relatiile care se pot stabili intre ele, dar nu cuprind nici un corpus de principii menite sa guverneze aceste relatii. Nebeneficiind propriu-zis de o formulare in cadrul tratatelor, principiile institutionale comunitare sunt mai degraba deduse din literatura de specialitate pe baza practicii Curtii de Justitie cu ocazia contenciosului interinstitutional prin interpretarea dispozitiilor tratatelor.

In acest context se poate considera ca principiile care stau la baza activitatii institutiilor comunitare, ce guverneaza activitatea acestora sunt:

I. Principiul atribuirii de competente.

II. Principiul echilibrului institutional.

III. Principiul autonomiei institutiilor.

I. Principiul atribuirii de competente. Analiza.

Principiul atribuirii de competente presupune faptul ca fiecare institutie comunitara isi exercita atributiile in conformitate cu dispozitiile din tratatele comunitare. Cu alte cuvinte, institutiile comunitare nu pot sa exercite decat competentele ce le sunt atribuite prin tratate.

Actele adoptate de institutii in exercitarea competentelor lor trebuie sa fie fundamentate pe articolele din tratate, care constituie baza lor legala. Aceasta conditie nu priveste numai natura actului, ci si continutul si procedura aplicarii lui.

In ipoteza absentei temeiului legal pentru adoptarea unui act comunitar, tratatele prevad, in termeni echivalenti, posibilitatea completarii dispozitiilor pentru realizarea unui obiectiv comunitar (art. 95 – C.E.C.O., art. 235 – C.E.E., art. 203 – C.E.E.A.). Astfel, conform dispozitiilor din tratatele C.E.E. si C.E.E.A., daca o actiune a comunitatii apare ca necesara pentru realizarea unuia din obiectivele comunitare, fara ca tratatul sa fi prevazut puteri de actiune in acest sens, Consiliul statueaza in unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului, dand dispozitiile adecvate. Pentru C.E.C.O. posibilitatea apartinea Comisiei, pe baza unui aviz conform al Consiliului. Aceste dispozitii se regasesc in prezent reglementate in art. 308 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene.

In repetate randuri jurisprudenta a decis ca recurgerea la aceste dispozitii ca baza juridica pentru adoptarea unui act comunitar nu se justifica decat daca lipsesc alte dispozitii ale tratatelor care sa confere institutiilor competenta necesara pentru a adopta actul in cauza (C.J.C.E. Comisia c. Consiliu 45/86, 26.03.1987; Parlament c. Consiliu 295/90, 7.07.1992).

In legatura cu atribuirea competentelor comunitare Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a statuat ca in cadrul C.E.C.O. nu sunt admise “puterile implicite”(Italia c. Inalta Autoritate 20/59), insa in cadrul C.E.E. a admis ca in situatia in care se face referire la un articol din tratat care sa insarcineze Comisia cu atributii precise, trebuie admis faptul ca i se confera toate puterile necesare indeplinirii acestei atributii (Allemagne c. Comisie 283, 285, 287/1975).

O ipoteza distincta o constituie cazul existentei mai multor articole din tratat care pot servi ca baza legala pentru adoptarea unui act comunitar. Curtea a decis cu titlu de principiu, ca in aceasta situatie, insitutia trebuie sa adopte actul avand in vedere ambele dispozitii in cauza (Comisia c. Consiliu 300/89).

In concluzie, conform acestui principiu al atribuirii de competente, putem afirma ca insitutiile comunitare au competente limitate, fiecare dintre ele putand actiona numai in limitele reglementarilor legale, acest lucru fiind enuntat in tratatele comunitare (Tratat C.E.C.O.- art.3, Tratat C.E.E. – art. 4 par. 1, Tratat C.E.E.A. – art. 3 par.1). In prezent principiul este reliefat de art. 7 par. 1 din Tratatul de instituire a comunitatii Europene –

“ Repartizarea misiunilor incredintate Comunitatii este asigurata de: un Parlament European, un Consiliu, o Comisie, o Curte de Justitie si o Curte de Conturi. Fiecare institutie actioneaza in limitele competentelor care ii sunt conferitte prin prezentul tratat.”