Răspunderea Disciplinară a Funcționarilor Publici Comunitari

Statutul funcţionarilor comunitari defineşte răspunderea disciplinară a acestora ca fiind „încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege”.

Răspunderea disciplinară reprezintă un ansamblu de norme care reglementează actele şi faptele săvârşite de funcţionarul public în exercitarea atribuţiilor sale sau în legătură cu acestea, sancţiunile care se aplică şi normele procedurale corespunzătoare. Sunt calificate ca abateri disciplinare nu orice încălcări ale îndatoririlor funcţionarilor comunitari, ci numai acelea prevăzute expres de lege, altele putând fi calificate ca abateri administrative, contravenţionale sau de altă natură.

Aceste principii care guvernează răspunderea funcţionarilor comunitari, trebuie analizate în contextul răspunderii Comunităţilor în ansamblul lor. Astfel răspunderea acestora este dominată de principiul că ele nu răspund doar pentru pagubele provocate de instituţii, pentru greşelile de serviciu aşa zis "anonime" ci şi pentru pagubele cauzate prin greşelile personale ale unui agent respectiv pentru greşeala acestuia cu condiţia ca ea să intervină în exerciţiul serviciului.

În ceea ce priveşte principiile răspunderii disciplinare a funcţiona¬rilor comunitari identificăm:

1. Un prim principiu îl reprezintă acela că răspunderea discipli¬nară intervine ca urmare a comiterii unei abateri disciplinare, noţiune care include orice încălcare a obligaţiilor impuse de prezentul statut.

Foarte important este faptul că încălcarea obligaţiilor de servi¬ciu poate fi realizată atât de „funcţionar" cât şi de "fostul funcţionar", după cum prevede expres articolul 86 alin (1) din Statut. Rezultă concluzia că în dreptul comunitar al funcţiei publice, răspunderea este o instituţie care nu presupune cu necesitate existenţa unui raport de funcţie publică, funcţionarii publici aşa-zişi " activi". Că ea poate viza nu doar funcţionarii în exerciţiu, ci şi "foştii funcţionari", al căror raport de funcţie publică a încetat din diferite motive, ceea ce nu înseamnă că a încetat şi răspunderea în cazul în care persoana respectivă a comis unele abateri.

2. Regăsim principiul universal de drept non bis in idem, potrivit căruia "aceeaşi faptă nu poate da loc decât la o singură sancţiune disciplinară".

Constatăm că prin acest principiu se interzice aplicarea a două sancţiuni disciplinare funcţionarului comunitar pentru o singură abatere.

3. Principiul neretroactivităţii sancţiunii disciplinare, derivat prin principiul general de drept al neretroactivităţii legii, înscris şi în articolul 15(2) din Constituţia României precum şi din caracterul, în esenţă neretroactiv, al actului administrativ.

Rezultă că o sancţiune administrativ disciplinară nu poate produce efecte decât din momentul în care a fost adusă la cunoştinţa funcţionarului.

4. Principiul cercetării prealabile

Sancţiunea disciplinară se poate aplica doar după ce s-a realizat o cercetare prealabilă a faptei de săvârşirea căreia este acuzat funcţionarul.

Fac excepţie sancţiunile avertismentului şi ale blamului, care pot fi aplicate direct de autoritatea competentă.

5. Principiul individualizării sancţiunii, care impune să se ţină seama de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, de latura obiectivă şi subiectivă a acesteia, de consecinţele faptei şi de comportamentul general al funcţionarului comunitar, inclusiv existenţa unor antecedente disciplinare în trecutul său profesional.

În funcţie de unele elemente (caracterul faptei, circumstanţele în care a fost îndeplinită, persoana făptuitorului etc.) sancţiunea poate varia de la cea mai simplă, avertismentul, până la cea mai drastică, revocarea din funcţie, şi poate fi însoţită sau nu de o sancţiune complementară (reducerea sau suprimarea dreptului la pensie pentru vechime, de exemplu).

Articolul l din Anexa 9 prevede că raportul prin care este sesizat consiliul de disciplină de către autoritatea învestită cu puterea de numire va cuprinde, pe lângă faptele comise de funcţionar, şi circumstanţele în care s-au săvârşit acestea, dacă este necesar, tocmai pentru a fi luate în consideraţie la individualizarea sancţiunii.

6. Principiul comunicării

Comun răspunderii disciplinare a funcţionarilor naţionali şi internaţionali este şi regula comunicării. Regula comunicării dosarului este una din legile "de fier" şi în cazul răspunderii disciplinare a funcţionarului comunitar european. Articolul 25 alin (2) dispune în mod categoric că "orice decizie individuală luată în aplicarea prezentului statut trebuie să fie comunicată în scris, de îndată funcţionarului interesat. Orice decizie vizând o plângere trebuie să fie motivată".

Constatăm că textul instituie o normă de principiu care vizează orice decizie în legătură cu funcţionarii comunitari, inclusiv cele care au ca obiect intervenţia unor forme de răspundere. Am putea spune, cu atât mai mult aceste decizii care se supun şi obligaţiei motivării, în fapt şi în drept.