Cuprins
- I. REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII - ASPECTE INTRODUCTIVE 3
- 1.1. IMPORTANŢA REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII 3
- 1.2.CONSTITUIREA ŞI COMPONENTELE REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII 4
- II. REGIMUL JURIDIC AL REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII 7
- 2.1. INSTRUMENTE JURIDICE INTERNAŢIONALE PENTRU CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII APLICABILE ÎN CAZUL REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII 7
- 2.2.CADRUL JURIDIC NAŢIONAL DE PROTEJARE A REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII 10
- 2.3. CANALUL BÂSTROE-O CATASTROFĂ NATURALĂ ŞI O ÎNCĂLCARE A REGIMULUI JURIDIC AL REZEVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII 18
- III. CONCLUZII 20
- IV. BIBLIOGRAFIE 22
Extras din referat
I. Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării - aspecte introductive
1.1. Importanţa Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
Prin sintagma de „Rezervaţie naturală” se subînţelege un teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformări, în care se găsesc plante, animale, minerale, etc., importante din punct de vedere ştiinţific.
Delta Dunării este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, acoperind o suprafaţă de circa 4.178 , din care cea mai mare parte se găseşte pe teritoriul României, adică 3.510 , reprezentând circa 82%, restul fiind situată pe partea stângă a braţului Chilia, inclusiv delta secundară a acestuia, în Ucraina.
În 1990 în cadrul Programului “OMUL ŞI BIOSFERA”(MAB) UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de "progresul industrializării", printre rezervaţiile biosferei. În luna decembrie a aceluiaşi an Valoarea de patrimoniu natural universal a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută prin includerea acesteia în Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural.
Începând cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare. Astfel, s-a observat că deşi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării ocupă doar o suprafaţă de 580000 ha adică 2,5 % din totalul teritoriului României, aceasta este ţinutul unde se pot regăsi peste 1200 de specii de copaci şi plante, cu cea mai bogată faună ornitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) şi ihtiologică (reprezentată de aproximativ 100 de specii, din care amintim heringul de Dunăre şi sturionii, de la care se obţine preţiosul caviar).
Delta Dunării a fost declarată rezervaţie a biosferei ca urmare a faptului că spre deosebire de alte delte ale Europei şi chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată; mai precis în această zonă se regăseşte un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unităţi sistematice. Mai mult decât atât, Delta Dunării este locul care se caracterizează printr-o densitate ridicată la multe specii, care sunt rare sau lipsesc din alte zone ale continentului, cu toate că din cauza efectelor activităţilor antropice din ultimule decenii şi efectivele acestor specii ca şi habitatele lor au fost grav afectate.
1.2.Constituirea şi componentele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
Ideea de a pune sub protecţie legislativă zona Deltei Dunării datează de la începutul secolului al XX-lea. Acest gând s-a concretizat iniţial în anul 1938 când o mare o parte din pădurea Letea a fost declarată arie protejată de către Academia Română, aceasta fiind a doua zonă protejată la nivel naţional, după Munţii Retezat (1935).
Suprafaţa zonelor protejate din Delta Dunării a crescut la aprox. 40.000 ha după al doilea război mondial, multe din noile zone protejate fiind declarate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea.
Ulteriorul Comisia Monumentelor Naturii a întocmit primul plan de înfiinţare a unei reţele de rezervaţii şi refugii. Dintre acestea cele mai importante au fost considerate a fi: Rosca-Buhaiova, Perisor-Zatoane, Caraorman, Periteasca-Leahova. Proiectul prevedea înfiinţarea unui parc naţional cu o suprafaţă totala de aproximativ 200000 ha care să reprezinte rezervaţii ştiinţifice strict ocrotite. Din păcate în ciuda faptului că se observau tot mai des şi mai pregnant abuzurile oamenilor în zonă, proiectul nu a fost în practică.
În 1978, coloniile de pelicani de la Roşca-Buhaiova şi Pădurea Letea au fost declarate prima rezervaţie a biosferei din România.
Primele Rezervaţii ale Biosferei apar în România la data de 10 ianuarie 1980 când Parcul Naţional Retezat şi Pietrosul Rodnei au fost declarate zone protejate.
În anul 1990, Delta Dunării şi alte componente adiacente, în suprafaţă de circa 580000 ha, a fost declarată rezervaţie a biosferei prin Decretul Naţional nr. 983 din 27 august 1990.
În decembrie 1993, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 82, modificată şi completată prin Legea 454/2001, privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Această lege stabileşte atribuţiile principale de funcţionare ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD), instituţie publică aflată în subordinea autorităţii centrale pentru protecţia mediului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Regimul Juridic al Rezervatiei Biosferei Deltei Dunarii.doc