Șeful Statului

Capitolul 1. Rolul preşedintelui României

Rolul Preşedintelui României decurge din exercitarea funcţiilor și atribuţiilor acestuia, stabilite prin Constituţie. Reglementările privitoare la Preşedintele României se găsesc în Titlul III, Capitolul II din Constituţia României, în art. 80- 121. Analiza acestor reglementări relevă poziţionarea Preşedintelui României, ca parte a puterii executive, în cadrul regimului politic actual. Constituţia noastră instituie un executiv bicefal (dualist), format din Preşedinte şi Guvern. Aceasta presupune că funcţia executivă este încredinţată şefului statului și Guvernului, fiecare dintre aceştia având atribuţii distinct, pe care le exercită relative autonom. Textul legii fundamentale nu utilizează sintagma “şef de stat” însă, din examinarea funcţiilor şi atribuţiilor Preşedintelui României, reiese că un asemenea titlu îi este aplicabil.

Ca şi Parlamentul, Preşedintele este ales de către popor, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Art. 80 din Constituţia României stabileşte că Preşedintele “reprezintă statul român şi este garatul independenţei naţionale, al unităţii şi al integritaţii teritoriale a ţării”. El veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.

Capitolul 2. Mandatul Preşedintelui României

Preşedintele României este ales pentru un mandat de 5 ani. Condiţiile de eligibilitate sunt următoarele:

• candidatul să fie cetăţean român;

• candidatul să aibă domiciliul în ţară;

• candidatul să aibă drept de vot;

• candidatului să nu-i fie interzisă asocierea în partide politice;

• candidatul să fi împlinit vârsta de 35 de ani la data alegerilor;

• candidatul să nu mai fi exercitat anterior două mandate de Preşedinte al României.

Modul de desfaşurare a alegerilor este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 370 din anul 2004 cu privire la alegerea Preşedintelui României. Alegerea poate avea loc prin unul sau două tururi de scrutin ( în cazul în care nici unul din candidaţi nu obţine majoritatea voturilor celor înscrişi în listele electorale). Contestaţiile cu privire la înscrierea canditaţilor vor fi soluţionate de Birolul Electoral Central, putând fi atacate prin contestaţie şi soluţionată de către Curtea Constituţională. Validarea mandatului se va face de către Curtea Constituţională.

Nimeni nu poate exercita funcţia de Preşedinte al României pentru mai mult de două mandate.

Durata mandatului este de 5 ani. Ea poate fi prelungită, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. Alegerile parlamentare trebuie organizate în decurs de 3 luni de la expirarea mandatului. În privinţa datei alegerilor prezidenţiale, legea fundamentală nu cuprinde nici un fel de dispoziţii. În Legea nr. 370/2004, se prevede doar că data alegerilor prezidenţiale se stabileşte de către Guvern, cu cel puţin 45 de zile înainte de data votării şi până la împlinirea a 5 zile de la data expirării mandatului Preşedintelui. Alegerile au loc într-o singură zi, care poate fi numai duminica.

Exercitarea mandatului începe de la data depunerii jurământului prevăzut în art.82 . Preşedintele îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou ales.

Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, prevăzută în art. 97, survine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitatea definitivă de exercitare a funcţiei sau de deces. Demiterea din funcţie poate fi decisă doar de popor, prin referendum, în baza art. 95 din legea fundamentală.

Preşedintele mai este demis de drept la data hotărârii definitive a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, de condamnare pentru infracţiunea de înaltă trădare.

Funcţia de preşedinte este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.

Preşedintele României se bucură de imunitate ( art. 84, alin. (2)). Se pune problema dacă imunitatea priveşte toate faptele comise de Preşedinte, atât în exercitarea mandatului, cât şi cele fără legătură cu acesta.

De asemenea, se mai pune întrebarea dacă imunitatea este perpetuă, sau dacă se întinde doar pe durata exercitării mandatului prezidenţial. Potrivit art. 72 consacră imunitatea parlamentară perpetuă în privinţa opiniilor exprimate în exerciţiul mandatului şi în privinţa votului. Aparent ar fi vorba de o imunitate perpetuă care priveşte atât faptele comise în exerciţiul funcţiei, cât şi cele fără legătură cu mandatul.

Articolul 96 din legea fundamentală stabileşte condiţiile punerii sub acuzare a Preşedintelui pentru “înaltă trădare” nu a fost prevăzută de Codul penal român, care încrimina doar fapte precum “trădarea”, “trădarea prin ajutarea inamicului” şi “trădarea prin transmiterea de secrete”, ridicându-se problema legalităţii încriminării.

Punerea sub acuzare a Preşedinntelui pentru înaltă trădare se face doar de către Camera Deputaţilor şi de Senat, întrunite în şedinţă comună.