Evaluarea Riscului Tehnologic în Industria Chimică

Mediul ambiant a fost redescoperit de către oamenii care trăiesc în el. Poluarea şi protecţia mediului au fost reconsiderate şi definite probleme importante cu care se confruntă populaţia globului. Omul şi mediul sunt inseparabili, relaţia de interdependenţă manifestându-se continuu şi prin modificările aduse asupra factorilor de mediu de activităţile antropice.

Impactul tehnologiei prin intermediul proceselor de fabricaţie industrială asupra mediului ambient constituie una din problemele principale ale omenirii. Esenţa acestei probleme este prezentată în conceptul dezvoltării durabile care are în vedere nevoile generaţiiilor viitoare.

La începutul epocii dezvoltării industriale nu s-a ţinut cont că efectele negative ale procesărilor industriale sunt decalate în timp şi spaţiu faţă de momentul şi locul acţiunii cauzei generatoare. Sunt cunoscute cazurile în care diverse industrii s-au reflectat prin pagube imense în alte activităţi de asemenea profitabile pentru anumite comunităţi (turism, pescuit, silvicultură, comerţ). Explozia dezvoltării industriale din ultimii ani, reforma capitalismului şi prăbuşirea comunismului duce la un nou prototip de societate.

Luarea deciziilor în problemele protejării şi conservării mediului trebuie să aibă la bază trei factori majori privind valorile, percepţiile şi eticile implicate: evaluarea riscului, managementul riscului şi comunicarea riscului de mediu. Sunt necesare abodări ştiinţifice care să parcurgă căile analizelor calitative şi cantitative. După analiza economică, cost-beneficiu se pot lua deciziile politice necesare. Evaluarea riscurilor poate ajuta când se iau decizii în condiţii de incertitudine.

Industria chimică are un rol cheie în cadrul general al activităţilor industriale prin diversitatea de produse realizate începând cu alimentele pentru om, medicamentele şi putând încheia cu armele de distrugere în masă. Astfel, o mare categorie dintre oameni asociază procesele chimice cu sursele producerii unor mari dezastre ecologice şi umanitare, ceea ce nu este corespunzător realităţii. S-a arătat că foarte puţine dintre acestea au legătură cu chimia şi industria chimică.

Totuşi, datorită complexităţii condiţiilor de operare: presiuni de la vid absolut până la mii de atmosfere, temperaturi de la zero absolut la mii de grade Celsius, fluide multifazice, schimbări complexe de faze, etc., există aproape tot timpul posibilitatea de a se întâmpla accidente grave cu consecinţe deosebite asupra mediului şi comunităţilor locale. Sunt "clasice" în literatură prin impactul avut accidentele de la Seveso (1976) şi Bhopal (1984) – scăpări de gaze toxice; Basel (1986) – incendiu; Flixborought (1974) – explozie. Efectele acestor evenimente s-au manifestat pe două căi distincte:

• acţiunea directă a substanţelor chimice asupra populaţiei şi mediului ambiant;

• acţiunea indirectă prin eliberarea unor energii devastatoare.

Este evident că impactul tehnologiei prin intermediul proceselor de fabricaţie

industriale asupra mediului ambiant constituie una dintre problemele principale ale omenirii.

Evaluarea riscului

Evaluarea integrată a riscului este legată de conceptul de Securitate, Sănătate şi Mediu (Safety, Health and Environment). Riscurile la care se supun omul şi mediul pot fi identificate, analizate şi evaluate astfel încât consecinţele sociale şi economice să fie minime. Deci managementul integrat al riscului conţine etapele de identificare, prevenire, diminuare şi control.

Cele mai importante surse de risc sunt : emisiile continue în factorii de mediu: aer, apă, sol provenite de la industrii şi activităţile asociate; evacuările accidentale ale substanţelor periculoase provenite din instalaţiile industriale, sistemele de transport (cale ferată, şosele, conducte şi pe apă); sursele naturale – cutremure, furtuni, erupţii vulcanice; activităţile agricole; urbanizare şi extinderea infrastructurilor. Ţintele riscului sunt populaţia locală, sistemele ecologice (biodiversitatea) şi sectorul economic.

Termenul de “safety” : securitate (siguranţă) s-a utilizat preferenţial în strategiile de prevenire a accidentelor de muncă. Conceptul de securitate actual se extinde asupra prevenirii pierderilor (loss prevention) de produse, bunuri materiale şi accidente umane cu rezultate în îmbolnăviri sau decese ale personalului. Termenii de securitate, hazard şi risc sunt frecvent utilizaţi în domeniul securităţii proceselor chimice.

Securitatea sau prevenirea pierderilor este prevenirea accidentelor prin utilizarea unor metode adecvate de identificare a hazardurilor instalaţiei chimice şi de eliminare a acestora înainte de producerea accidentelor.