Analiza utilizării timpului de muncă

Introducere

Analiza timpului de muncă chiar dacă nu face obiectul studiilor de analiză financiară, poate furniza informaţii importante în aprecierea strategiei întreprinderilor.

Analiza utilizării resurselor umane vizează pe de-o parte latura extensivă – cantitativă, respectiv utilizarea integrală a timpului de muncă, iar pe de altă parte latura intensivă – calitativă, respectiv economisirea timpului de muncă necesar realizării unui produs, prestării unui serviciu, executării unei lucrări.

Utilizarea integrală a timpului de muncă constituie laturile importante de folosire eficientă a forţei de muncă.

Introduction

Analysis of working time even if not subject to financial analysis studies can provideimportant information in assessing the business strategy. Analysis of human resource concerns on the one hand side extensive - quantitatively, thatthe full use of working time and on the other side intensive - quality, time-saving work that is necessary to achieve a product, service provision, execution of works

Full use of working time is important sides of efficient use of labor.

Analiza utilizării timpului de muncă

O cale importantă de sporire a volumului producţiei şi a eficienţei activităţii întreprinderii o constituie folosirea deplină şi raţională a forţei de muncă.

Asigurarea folosirii depline a forţei de muncă se realizează prin creşterea gradului de ocupabilitate şi prin utilizarea integrală a timpului de muncă. Folosirea raţională a forţei de muncă presupune:

- utilizarea forţei de muncă în raport cu pregătirea şi calificarea;

- asigurarea unui raport just între numărul de muncitori şi personalul TESA;

- între muncitorii de bază şi cei auxiliari;

- creşterea stabilităţii forţei de muncă.

În vederea analizei utilizării timpului de muncă este necesar să se studieze modul de folosire a fondului de timp de muncă precum şi efectele utilizării incomplete a timpului de lucru asupra principalilor indicatori ai activităţii firmei.

Pentru analiza utilizării timpului de lucru este necesar să se studieze balanţa timpului de lucru al muncitorilor şi al celorlalte categorii de personal pentru a stabili fondul de timp calendaristic, fondul de timp maxim posibil sau disponibil, fondul de timp efectiv lucrat şi fondul de timp neutilizat exprimat în om-ore.

Fondul de timp calendaristic: se determină înmulţind numărul mediu de personal muncitor cu numărul de zile calendaristice din perioada respectivă (lună, trimestru, an) şi cu durata medie a zilei de lucru.

unde: - fondul de timp calendaristic;

- numărul de zile calendaristice;

- durata medie a zilei de lucru.

Fondul de timp maxim posibil sau disponibil se determină scăzând din fondul de timp calendaristic timpul aferent duminicilor, sărbătorilor legale şi concediilor de odihnă.

unde: - fondul de timp disponibil;

- timpul aferent concediilor legale de odihnă;

- timpul aferent duminicilor, sărbătorilor legale.

Fondul de timp efectiv (TE) exprimă timpul efectiv lucrat într-o anumită perioadă de timp şi se poate stabili ca diferenţă între fondul de timp disponibil şi timpul neutilizat ( ).

Mărimea fondului de timp efectiv lucrat se mai poate determina şi prin înmulţirea numărului mediu efectiv al muncitorilor cu numărul mediu de zile efectiv lucrate de către un muncitor şi cu durata medie efectivă a zilei de lucru.

unde: - numărul mediu efectiv al muncitorilor;

- numărul mediu de zile efectiv lucrate de un muncitor;

- durata medie efectivă a zilei de lucru

Fondul de timp neutilizat exprimă pierderile de timp justificate şi nejustificate care au avut loc în cursul perioadei analizate. Pierderile de timp pot fi determinate de întreruperi, concedii medicale, de maternitate sau fără plată, obligaţii, învoiri, absenţe nemotivate.

Deşi absenteismul permite numai o evaluare cantitativă a utilizării timpului de muncă, cunoaşterea acestuia prezintă interes datorită consecinţelor sale economice, reflectate direct în gradul şi modul de utilizare a capacităţilor existente şi indirect în mărimea cheltuielilor şi a rezultatelor. Costul absenteismului este un cost ascuns ce degradează performanţele, atât la nivel micro, cât şi macroeconomic.

O atenţie deosebită trebuie acordată timpului nelucrat din cauza grevelor, stabilindu-se numărul mediu de zile de gravă. Scăderea acestui indicator, marchează o creştere a gradului de satisfacere a revendicărilor sindicale justificate şi în consecinţă o îmbunătăţire a climatului social de muncă.

În fundamentarea deciziilor, prezintă importanţă aparte examinarea structurii timpului de muncă în cadrul unui schimb. Folosirea completă a timpului de muncă dintr-un schimb depinde nu numai de comportamentul salariaţilor, ci şi de o serie de variabile ale organizării producţiei, respectiv ale ofertei şi cererii.

Pentru caracterizarea gradului de utilizare a timpului de lucru se folosesc: indicele de utilizare a fondului de timp maxim disponibil şi durata medie efectivă a zilei de lucru.

Indicele de utilizare a fondului de timp maxim disponibil se determină prin raportarea fondului de timp efectiv lucrat la fondul de timp maxim disponibil.

Durata medie a zilei de lucru caracterizează numărul mediu de ore prestate de un lucrător în cursul unei zile de lucru prin raportarea numărului total de om-ore efectiv lucrate în timpul normal la numărul de om-zile efectiv lucrate în aceeaşi perioadă.

unde: - durata medie normală a zilei de lucru;

- numărul total de om-ore lucrate în timp normal;

- numărul de om-zile lucrate în timp normal.