Externalizare cu orice preț

În anul 1997, pe când Galaxywire.net, un apreciat furnizor de servicii de Internet, căuta un loc pentru un nou sediu central, firma a găsit o comunitate foarte receptivă la Green Fork, Illinois. Cu o rată a șomajului ce se învărtea în jurul a 16%, orașul era dispus să ofere companiei o înțelegere excelentă dacă aceasta alegea să se mute acolo. Galaxywire plănuia să angajeze 3.000 de persoane în primul an, mai ales la Serviciul Clienți, la cele de inginerie de software și de proiectare web.

Oficialii de la departamentul de dezvoltare a orașului i-au oferit un împrumut de 300.000 $, cu dobândă mică, pentru instruirea angajaților; o reducere de 50% a taxelor pentru primii 10 ani; și chiar a accesat un grant federal pentru construirea unei clădiri secundare noi în valoare de 2,3 milioane $ pentru grădinițe și apartamente pentru cei din conducere. Green Fork fiind la o distanță de aproximativ doar o oră de Chicago, se părea că acest oraș mic de 30.000 de locuitori, cu o multime de muncitori dornici și capabili, era locul perfect pentru sediul central al Galaxywire.

Societatea a acceptat oferta, iar la ceremonia oficială preliminară, CEO-ul Dale Horner a prezis acestei colaborări un viitor luminos. Înainte, timp de 35 de ani, cel mai mare angajator din Green Fork fusese Freedman Steel, dar compania a părăsit orașul după un lung și dureros conflict de muncă. De atunci încoace, localnicii au devenit tot mai neîncrezători în corporațiile mari. Aflând acest lucru, Horner le-a făcut localnicilor o promisiune importantă: „Ne propunem să rămânem și să devenim o parte integrantă a comunității”, a spus el. „Angajații noștri chiar sunt o familie. În toate privințele, la noi oricine este considerat la fel de important precum cea mai importantă persoană din conducere. Sigur, multe companii spun asta, dar sper că veți vedea cu ochii dumneavoastră că noi suntem foarte diferiți de cele mai multe companii.”

Șapte ani mai târziu, Galaxywire prospera. Nu doar că sediul central era unul extrem de rodnic, dar compania s-a extins considerabil, deschizând zeci de birouri în întreaga țară. Cu toate acestea, conducerea companiei se gândea să închidă sediul din Green Fork și să mute în India serviciul pentru clienți, cel de inginerie software, și cel de proiectare web. Compania socotea că, procedând astfel, va economisi cel puțin 10 mil. $ pe an. Într-adevăr, angajații din serviciul pentru clienți sunt plătiți cu 10-15 $ pe oră în S.U.A. și cu doar 2-4 $ în India. Iar proiectanții web și inginerii de software iau 60-70 $ pe oră în S.U.A. și numai 6-8 $ în India.

Mai mult decât atât, o cercetare recentă a Institutului de Inginerie Software (SEI) de la Carnegie Mellon University a demonstrat că 85 de companii indiene de software au primit nivelul 5 al Compatibility Maturation Model Rating (CMM), care este cel mai mare rating de excelență în inginerie. Prin comparație, doar 42 de alte organizații la nivel mondial au atins acel rating. Ca urmare, managementul companiei a înțeles că India oferă o forță de muncă de înaltă calificare, cunoscătoare a limbii engleze, deosebit de competitivă în domeniul tehnologiei informației și la un preț de chilipir. Pe deasupra, compania ar putea să-și deducă din venitul impozabil costurile mutării, socotindu-le ca investiții. Acesta și este motivul pentru care majoritatea competitorilor Galaxywire își externalizaseră deja afacerile în Asia de Sud-Est. Această tendință a făcut să fie tot mai greu pentru agenții americani de servicii pentru clienți și pentru profesioniștii IT să-și găsească de lucru.Mulți erau în căutarea de noi cariere în sectoarele de servicii non-externalizabile, precum: restaurante, vânzare cu amănuntul, turism, construcții și predare.

Galaxywire a decis să-și informeze imediat angajații cu privire la intenția sa de a închide sediul central, înainte ca mass-media să afle de subiect, dând lucrătorilor 10 luni preaviz, cu 8 luni mai mult decât impune legea federală pentru disponibilizări în masă. De asemenea, compania a oferit pachete compensatorii reprezentând salariul întreg pe o lună și a extins acoperirea asigurărilor de sănătate la cinci luni. Oricum, nici unul dintre cei din conducerea firmei cu sediul în Green Fork nu urma să fie disponibilizat. Ei ar urma să fie mutați în niște sedii mai mici din California și, probabil, urmau să primească bonusuri deosebit de mari de sfârșit de an, ca efect al economiilor pe care externalizarea le-ar aduce.

La auzirea veștii despre închidere, muncitorii și orașul au încercat să găsească o soluție care ar fi permis companiei să rămână în continuare și să recupereze cea mai mare parte a banilor pe care spera să-i economisească prin mutare. Având încă o rată a șomajului de 10%, pur și simplu orașul nu-și putea permite să-l piardă pe cel mai mare angajator al său. Negociatorii au propus o înțelegere care ar urma să ajute compania să economisească 7 mil. $ în primul an, 8 mil. $ în cel de-al doilea, și câte 9 mil. $ ulterior, în fiecare an.Orașul a extins reducerea taxelor pentru încă un deceniu, crescând reducerea anuală până la 60 la sută.

Salariații au fost de acord cu o tăiere de 15% a salariilor și cu o reducere considerabilă a beneficiilor. Cu toate acestea, societatea tot nu vroia să mai rămână. Drept urmare, muncitorii s-au întors la masa negocierilor, propunând tăierea altor 5 procente din salariile lor, reducerea cu o treime a zilelor de concediu și dublarea primelor de asigurări de sănătate. Orașul a crescut reducerea fiscală cu încă 5%. Noua înțelegere economisea pentru companie 10 mil. $ în primul an, 11 mil. $ în următorul, și câte 12 mil. $ pe an în ceilalți. De data aceasta, compania a cerut câteva zile pentru a cântări bine oferta.