Francizarea în afacerile internaționale. Studiu de caz

Introducere

Obiectul de cercetare al acestei lucrări este francizarea.

Scopul lucrării este de a studia conceptul de francizare și tipurile acesteia, precum și utilizarea francizei ca metodă de desfășurare a activității în practica internațională.

Lucrarea este structurată în trei capitole.

Primul capitol analizează conceptul și clasificarea francizei, avantajele și dezavantajele acesteia.

Al doilea capitol analizează evoluția francizei, explorează utilizarea relațiilor de franciză ca o modalitate de a intra pe piața internațională și sintetizează datele statistice despre industriile actuale în care se folosește cel mai des franciza.

Al treilea capitol conține studiul de caz - exemplul companiei Tucano Coffee, care, prin francizare, a intrat pe piața internațională, precum și condițiile de franciză.

Pe parcursul lucrării, s-au făcut concluzii referitoare la eficiența utilizării francizei la nivel internațional, la avantajele acesteia.

Capitolul I. Francizarea - tehnica de realizare a tranzacțiilor comerciale internaționale

I.1. Concept

La întrebarea Ce este franciza? am atestat diverse citate și opinii. În viziunea celor implicați în studierea acestui concept, franciza constituie un aspect multidimensional. În cele ce urmează vom prezenta doar câteva definiții versus conceptul de francizare. Astfel, în viziunea doctorului în economie Oana Mionel, „franciza nu este altceva decât o relație comercială între două părți: francizor și francizat” , în timp ce economistul Vasile Ișan afirmă că „francizarea este considerată o formă specială de licențiere”, concretizând că, spre deosebire de aceasta, „francizarea implică o relație mai integrată de afaceri între parteneri” . Fiecare franciză este o licență, dar nu fiecare licență este o franciză. În același context, Gheorghe Caraiani susține că „funcția definitorie a francizei constă în aptitudinea acesteia de a transpune pe o piață, în aceleași condiții și parametri, o afacere care și-a dovedit deja succesul pe o altă piață” . De asemenea, ținem să menționăm că o definiție generalizatoare prevede că franciza constituie un schimb între francizor și francizat. În ciuda diversității de opinii, fiecare este corectă în felul său.

Conform Asociației Internaționale de Franciză , franciza poate fi definită ca o metodă de comercializare a bunurilor și serviciilor. Cel puțin, două niveluri de persoane sunt integrate în sistemul de francizare: francizorul, care stabilește marca sau brăndul și sistemul de afaceri și francizatul care achită redevența și adesea plata inițială pentru dreptul de utilizare a afacerii, în conformitate cu numele și sistemul francizorului. Din punct de vedere tehnic, acordul stabilit între ambele părți este definit ca franciză, dar această noțiune este adesea folosită pentru identificarea afacerii, ce este condusă de francizat.

În ceea ce privește cadrul juridic, articolul 1 din LEGEA Nr. 179/2019 din 10 octombrie 2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, are următorul cuprins: franciza reprezintă un sistem de comercializare a produselor și / sau al serviciilor și / sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic și financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită francizat, dreptul și impune obligația de a exploata o afacere, în conformitate cu conceptul francizorului. Acest drept autorizează și obligă pe francizat, în schimbul unei contribuții financiare directe sau indirecte, să utilizeze mărcile de produse și / sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum și însemne ale comercianților, beneficiind de un aport continuu de asistență comercială și / sau tehnică din partea francizorului, în cadrul și pe durata contractului de franciză încheiat între părți în acest scop .

Ultimele legi stabilesc utilizarea următorilor termeni: francizor și francizat. Însă, nu este greșit să folosim termenii benefeciar sau proprietar al afacerii pentru francizat. În tot cuprinsul ordonanței, termenul „beneficiar”, conform LEGII nr. 179 din 10 octombrie 2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, se înlocuiește cu termenul „francizat” . Iar, pentru francizor sunt utilizați cedent sau proprietar al brandului.