Incertitudinea și Riscul în Economie

Importanţa deosebită a raportului între certitudine şi risc devine evidentă, în mod indiscutabil, în procesul de luare a deciziilor deoarece variabilele care intră în ecuaţia decizională se pot afla în diferite zone de incertitudine sau de risc, influenţând calitatea, eficienţa şi eficacitatea deciziei adoptate.

Incertitudinea este legată de un anumit nivel al unei anumite percepţii şi se concretizează într-un sentiment sau într-o stare de disconfort psihic ce poate fi resimţit atât de către individ, cât şi de către întregul grup.

Spre deosebire de incertitudine care generează sentimente difuze (cărora nu li se pot furniza explicaţii pertinente), riscul priveşte un anumit lucru sau obiect bine specificat. De gradul (mărimea) expunerii la risc depinde vulnerabilitatea organizaţiei militare, putând determina atât autodizolvarea acesteia, cât şi creşterea siguranţei şi a conservării existenţei acesteia.

Cu toate că riscul acompaniază o sumă mare de activităţi specifice organizaţiilor militare, nu înseamnă că în realizarea acestora, organizaţia este vulnerabilă în permanenţă, această situaţie fiind preîntâmpinată prin asigurarea cunoaşterii şi gestionării legale şi eficiente a riscurilor asociate.

Având în vedere că noţiunea de risc însemnează posibilitatea (probabilitatea) ca un anumit eveniment să se producă cu anumite consecinţe (pozitive sau negative), apreciem că riscul trebuie pus în relaţie şi cu noţiunea de responsabilitate.

Când vorbim de responsabilitate, ne gândim la două dimensiuni ale acesteia, şi anume: responsabilitatea faţă de propria organizaţie şi responsabilitatea faţă de „clienţii şi beneficiarii“ organizaţiilor militare.

Între incertitudine şi risc există o relaţie direct proporţională în sensul că cu cât sporeşte incertitudinea, cu atât mai mult creşte şi probabilitatea de apariţie şi manifestare a unui risc. Prin urmare, cu cât cunoaştem mai puţin despre un anumit eveniment, cu atât şansele de producere ale acestuia sunt mai mari. Este foarte interesantă analiza corelaţiei

incertitudine – risc din perspectiva percepţiei personalului organizaţiei militare. Este important de ştiut că din această perspectivă raportul direct proporţional se poate transforma într-unul invers proporţional, cu efecte benefice evidente. O incertitudine mare legată de siguranţa locului de muncă poate să pună şi pune în realitate individul fie în situaţia reducerii capacităţii sale de muncă, a renunţării la a-şi îndeplini atribuţiile funcţionale, fie îl stimulează să obţină performanţe superioare care să-i garanteze în mod suplimentar siguranţa locului de muncă. Realitatea practică mai pune în evidenţă încă un aspect deosebit de important, după părerea noastră, anume acela că în situaţii de incertitudine sporită indivizii sunt predispuşi să-şi asume riscuri reduse, iar în situaţii mai aproape de certitudine, indivizii sunt predispuşi mai mult să rişte. Se manifestă astfel un transfer de percepţie de la incertitudine la risc, astfel încât indivizii îşi manifestă convingerea că există modalităţi şi soluţii de gestionare corectă a impactului negativ al producerii riscurilor.

Apreciem că ideea este deosebit de importantă pentru că liderii organizaţiilor militare, oameni care conduc alţi oameni a căror activitate vizează gestionarea acţiunilor de luptă, deci tocmai a unui domeniu cu riscuri asociate deosebit de importante pe care cei implicaţi trebuie să şi le asume pe toată durata desfăşurării activităţii în cadrul acestor organizaţii. Concluzia este clară: trebuie să oferi certitudini oamenilor cărora le ceri să rişte foarte mult, uneori chiar viaţa.

Elementele componente ale expunerii la risc

Elementele componente ale expunerii la risc sunt:

– entitatea expusă riscului;

– pericolele sau factorii de risc;

– mărimea şi impactul financiar potenţial al pierderii.

Entitatea expusă riscului reprezintă subiectul căruia îi este prejudiciată starea iniţială (valoarea şi/sau potenţialele câştiguri produse de aceasta sunt compromise parţial sau total).

O tipologie generală împarte entităţile în următoarele categorii:

– omul (individ, grup, colectivitate, societate etc.);

– proprietatea (construcţii, terenuri, instalaţii, echipamente, produse, bunuri mobile, procese de producţie etc.);