Locul Serviciilor în Economie

Notiuni introductive

Serviciile ocupa un loc deosebit de important in cadrul economiei cu implicatii multiple im mecanismul dezvoltarii sociale. Locul si rolul serviciilor in sistemul economiei nationale “se afla in conexiune cu dinamica sociala, ca dezvoltarea lor este, in egala masura, o conditie si o caracteristica a evolutiei societatii moderne” acest fapt determiona catalogarea acestora ca fiind componente de baza ale ansamblului ramurilor si sectoarelor economiei.

Evaluarea dimensiunilor serviciilor in cadrul economiei nationale ridica mari probleme datorita: “complexitatii formelor de manifestare, varietatatii domeniilor de actiune, implicarii lor in toate compartimentele vietii economice si sociale” carora li se adauga eterogenitatea acestora. Se impune astfel determinarea unor parametrii care sa asigure compararea acestora cu alte sectoare sau tari, iar acestia pot fi pe deoparte “proportia resurselor umane si a fondurilor materiale angajate in acest sector” si pe de alta parte contributia acestora la crearea P.I.B si a valorii adaugate.

2. Contributia serviciilor la dezvoltarea economica

Contributia serviciilor la dezvoltarea economica este una deosebit de importanta datorita evolutiei explosive a serviciilor si datorita schimbarilor inregistrate in structura modelelor de crestere economica. Pentru inceput serviciile au fost considerate drept neproductive si si avand un rol mai putin important, C. Clark si J. Fourastie au apreciat serviciile ca domenii de slaba productivitate datorita receptivitatii reduse la modernizare, la organizarea productiei de serie sau a economiilor de scala.

2.1Importanta serviciilor in economie

In prezent importanta serviciilor a crescut foarte mult datorita prezentei tot mai semnificativa a acestora in viata economica si sociala si datorita faptului ca sunt considerate un factor de progres. Astfel o caracteristica definitorie a serviciilor o constituie preponderenta serviciilor exprimata in cresterea ponderii acestora in ocuparea fortei de munca, in crearea P.I.B etc.

Mutatiile de structura ale economiilor dezvoltate, se dovedeste a fi una dintre cele mai semnificative si marcante, aceste mutatii au marcat incepand cu deceniul al 8-lea, preponderenta sectorulii tertiar in crearea P.I.B (declinul relative al sectprului primar si inceputul declinului sectorului secundar). Realitatea dezvaluita de statisticile internationale ne aduce la cunostiinta faptul ca serviciile detin o pondere tot mai mare in productia totala a celor mai multe tari, indifferent de nivelul de dezvoltare atins de catre acestea. Exista date conform carora nu se inregistreaza situatii in care aportul serviciilor in cadrul economiiilor nationale sa fie sub 20% si, in cele mai multe state, incepand cu deceniul al 9-lea participarea lor la rezultatul macroeconomic annual este de minimum 1/3. Exista o conexiune intre nivelul , structura si calitatea productiei si respective oferta de servicii cu nivelul si starea economica generala a tarilor, astfel ca pe masura ce pietele acestora au dobandit conturi nationale si internationale, pe masura ce productia si nevoile s-au diversificat nivelul numarul servicilor indispensabile a crescut.

Datele statistice, oferite de analisti, sunt deosebit de sugestive ele venind sa sustina cele mai sus mentionate. Astfel la inceputul deceniului al 9-lea “ servicile cotau cu aproape ½ (48%) din P.I.B in tarile mediu dezvoltate, si devenisera preponderente (cca. 60%) in tarile dezvoltate. Mai mult, la inceputul anilor `90 ponderea serviciilor in P.I.B al tarilor avansate a inceput sa se apropie mai mult si chiar sa depaseasca pragul de 70% (S.U.A – 72.9%, Danemarca – 72.9%, Olanda – 67.6%, Canada – 65.9% etc. la nivelul anului 1995).”

Situatia Romaniei in ceea ce priveste ponderea serviciilor la crearea P.I.B a inregistrat urmatoarea evolutie “32.4% (1985), 32.3% (1990), 39.0% (1995), pondere stabilizata in prezent industriei si constructiilor revenindu-le cca. 41%, iar agriculturii si silviculturii cca. 20%” .

Societarea actuala denumita tot mai frecvent o societate “post-industriala, societate a serviciilor, societate informationala” reconsidera “mitul averii materiale” conform caruia averea unui stat se determina sau se obtine pe baza produselor, bunurilor. Mit total eronat deoarece generatoare de avere pot fi si serviciile in conditiile in care sunt tot mai frecvente opiniile potrivit carora economia contemporana poate fi definite trept “o economie a serviciilor de urmatoarea configuratie : o situatie in care resursele (factorii de productie) sunt utilizate in functii de servicii in cadrul carora cele vizand depozitarea, transmiterea si prelucrarea informatiilor reprezinta o parte crescanda a intregului. ”

2.2Clasificarea serviciilor in functie de continut

In functie de continut dar si de aportul la cresterea economica serviciile pot fi impartite in “prestatii intensive in munca (presupun un volum mare de munca manuala, mediu sau putin calificata) si prestatii intensive in inteligenta (ce necesita un personal putin numeros, dar cu o calificare inalta)” . Astfel ca o pondere mai mare a prestatiilor intensive in munca in cadrul sectorului tertiar are o cantributie modesta la cresterea economica interna si a exportului total, in timp ce prestatiile intensive in inteligenta genereaza situatii favorabile in domeniile mentionate anterior. Un exemplu elocvent in sustinerea acestor afirmatii sunt tari precum Japonia, S.U.A, Franta care au realizat inverstitii masive in cercetarea stiintifica, telecomunicatii, informatica, etc.