Mecanismele Globalizării

MECANISMELE GLOBALIZĂRII

INTRODUCERE

Ca orice teorie nouă, globalizarea suscită o serie de discuţii referitoare la apariţie, la dezvoltare, influenţe, costuri şi transformări. De asemenea există o serie de curente în ceea ce priveşte caracterizarea acesteia, curente ale oponenţilor, cercetători care consideră globalizarea ca pe un rău, ca pe o explicaţie a tuturor nenorocirilor mondiale, există apoi cei care consideră fenomenul ca pe unul normal, chiar benefic, o soluţie la problemele apărute după căderea sistemului bipolar, ce asigurase o oarecare stabilitate la nivelul relaţiilor internaţionale. Avem şi un al treilea curent, al celor care consideră că, în fapt globalizarea nu este ceva nou, că ea a existat în toate timpurile, doar ca noi i-am dat o denumire şi am teoretizat fenomenul. Toate acestea sunt o garanţie că o discuţie asupra fenomenelor în cauză este un lucru destul de dificil.

La o primă vedere, globalizarea ne apare ca un set de procese şi transformări legate mai mult de economie, însă există o serie de modificări, care nu au scăpat analizei, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile de familie, lăsând la o parte aspectele politice şi culturale.

Încercând o definire, putem spune că globalizarea reprezintă o adâncire a interconectării la scară mondială, realizată prin existenţa unor căi de comunicaţie rapidă care fac ca distanţele să se comprime foarte mult, prin intermediul Internetului, a telefoniei mobile, a sateliţilor, precum şi a transportului rapid oportunitate oferită de rutele companiilor de aviaţie.

In decursul istoriei, omul a adoptat diferite sisteme filozofice şi economice. Toate au avut ca ţintă globalizarea, adică o uniformizare voluntară sau forţată a nevoilor, a vieţii, chiar a gândirii. Pentru a înţelege actuala organizare socială ne limităm la menţionarea a doua sisteme, cel socialist si cel capitalist.

Tendinţele în direcţia globalizării au cunoscut o expansiune şi o intensificare deosebite in ultimele doua decenii ale secolului XX.

Liberalizarea comerţului, a investiţiilor şi a pieţelor de capital a fost influenţata de eforturile regionale de integrare economică. A existat o preocupare constantă a grupărilor regionale integraţioniste de liberalizare a investiţiilor şi a serviciilor, de intensificare a cooperării tehnologice şi de armonizare a legislaţiilor economice în ansamblu. Un rol semnificativ are şi creşterea exploziva a volumului tranzacţiilor financiare şi integrarea pieţelor financiare într-un sistem global, mai ales în ultimii zece ani. A avut loc o creştere rapidă ca număr, extindere a ariei de cuprindere şi expansiune a corporaţiilor şi a marilor bănci transnaţionale, pe toate continentele. Ele sunt parte integranta şi suport al avansării procesului de globalizare. Toate aceste mişcări au fost susţinute şi de fluxurile investiţiilor directe străine care au crescut simţitor în ultimul deceniu, ca volum şi pondere în activitatea economica

Toate aceste schimbări au fost posibile pe fondul perfecţionării mijloacelor de transport, revoluţiei petrecute în domeniul comunicaţiilor, transmiterii şi prelucrării informaţiilor cu ajutorul sateliţilor şi a computerelor, care au permis ca distanţa între manager, proprietar şi clienţi să poată fi complet ignorata. Produsele nu mai au origine, capitalurile nu mai au rezidenţa iar pieţele pentru resurse şi desfacere se afla oriunde.

Globalizarea este stadiul la care a ajuns astăzi procesul secular de internaţionalizare a economiilor şi a activităţilor economice , ca urmare a mutaţiilor survenite în structurile economice interne şi internaţionale. Globalizarea este un mijloc strategic la care au apelat marele firme şi bănci pentru a-şi asigura profitabilitatea si pentru a putea surmonta oscilaţiile superficiale sau de profunzime petrecute în diferitele economii unde acestea îşi au cantonate capitalurile.

Propriu fenomenului de globalizare este existenţa unei economii mondiale cu un grad incomparabil mai mare de complexitate, cu o viteza superioara de reacţie. Este vorba de un proces în care investitorii şi producătorii se comportă ca şi cum economia mondială ar consta dintr-o singură piaţa şi un singur loc de producţie, iar statele şi regiunile constituie mai degrabă nişte subsectoare decât un lanţ de economii naţionale interconectate prin fluxurile de comerţ şi în investiţii. Rolul statului în economie a scăzut dramatic odată cu apariţia primelor corporaţii transnationale care fac ca deciziile de investiţii să scape controlul statului.

Există o serie de specialişti care consideră că globalizarea aduce după sine oportunităţi extraordinare, care au permis unor ţări să capitalizeze deschiderea piaţelor şi posibilitatea de a asimila o serie de noi tehnologii, aşa cum e cazul ţărilor din Asia de Sud-Est. Toate acestea, coroborate cu deschiderea Chinei şi progresele notabile ale Indiei au dus la lansarea unei idei despre o nouă paradigmă capabilă să combine creşterea economică continuă cu şomajul scăzut şi cu o inflaţie redusă.