Particularitățile Impozitelor Indirecte în Uniunea Europeană

Introducere

Gradul de dezvoltare al unei economii este determinat într-o proporţie însemnată de structura sistemului fiscal, de modul în care acesta îşi exercită funcţiile şi asigură colectarea resurselor necesare statului. Un randament fiscal ridicat, pe fondul acceptabilităţii prevederilor fiscale reprezintă condiţii ideale ale oricărui sistem fiscal. În acest context, este evident faptul că majoritatea sistemelor fiscale au suportat modificări importante, sub impactul acţiunii unui sistem complex de factori. Creşterea nevoii de resurse la nivelul diferitelor încercări de identificare a raportului ce permite atât asigurarea fondurilor necesare cât şi dezvoltarea economică şi socială a acestora. Cuantificarea presiunii fiscale la nivelul statelor membre ale UE evidenţiază o paletă largă de rate ale fiscalităţii.

La nivelul Uniunii Europene (UE), politica fiscală este subordonată tratatului de înființare a Comunității Europene, care prevede următoarele aspecte:

- eliminarea taxelor vamale între țările membre și a oricăror altor măsuri cu efect similar;

- asigurarea liberei concurențe în cadrul pieței comune, în acest sens avându-se în vedere în special impozitele indirecte (taxa pe valoarea adăugată și accizele).

Cel mai important obiectiv, pe termen lung, constă în înlăturarea diferențelor în ceea ce privește cotele și metodele de aplicare al impozitelor indirecte.

În baza Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, pentru a asigura buna funcţionare a pieţei unice, UE dispune de competenţe în materie de armonizare a legislaţiilor privind impozitarea indirectă, inclusiv în ceea ce priveşte baza şi cotele de impozitare.

O sursă importantă de venituri la bugetul statului este constituită de impozitele indirecte. Impozitele indirecte reprezintă impozitele percepute cu prilejul vânzării unor bunuri, prestării unor servicii, importurilor sau exporturilor. În cadrul impozitelor indirecte amintim: taxele de consumaţie (accizele şi taxa pe valoarea adăugată), monopolurile fiscale şi taxele vamale.

Impozitele indirecte se percep de la toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse sau beneficiază de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situația personală a acestora.

Fiind percepute în cote proporționale asupra valorii mărfurilor vândute și a serviciilor prestate ori în sume fixe pe unitatea de măsură, impozitele indirecte creează impresia falsă că ar fi suportate în aceeași măsură de toate păturile sociale, că ar asigura o repartiție echitabilă a sarcinilor fiscale.

Chiar dacă cota impozitului indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi este mică, indiferent dacă cumpărătorul acesteia este muncitor, țăran, industriaș sau comerciant, raportat însă la întregul venit, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Așadar, cu cât o persoană realizează venituri mai mici, cu atât suportă pe calea impozitului pe consum, o sarcină fiscală mai mare.

Toate impozitele directe și indirecte contribuie la scăderea nivelului de trai al populației, dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe duc la scăderea veniturilor nominale ale diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte micșorează, în schimb, puterea de cumpărare.

În țările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decât al impozitelor directe.

În țările în curs de dezvoltare, însă, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a impozitelor directe, în totalul veniturilor fiscale ale statului datorită:

- randamentului scăzut al impozitelor pe venit și a celor pe avere;

- comodității și costului relativ redus al perceperii acestora (reclamă, cheltuieli modice de așezare, percepere și urmărire);

- caracterului lor mai voalat - fiind cuprinse în prețul de vânzare a bunurilor și serviciilor, nemulțumirea cumpărătorilor se îndreaptă asupra agentului economic și nu asupra statului, care l-a instituit.

La impozitele indirecte nu este vorba de o constrângere politică, ca în cazul impozitelor directe, ci de una de ordin economic.

În perioadele cand economia înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat, în schimb în perioada de crizăși de presiune, când producția și consumul cresc mai lent încasările din impozitele indirecte urmează aceeași evoluție, periciclând echilibrul bugetar.

Taxele de consumaţie sunt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare al mărfurilor fabricate sau importate şi comercializate în interiorul ţării în care se percepe impozitul.

Accizele (taxele speciale de consumaţie) reprezintă taxe de consumaţie pe produs. În cadrul accizelor se prezintă o mare varietate de moduri prin care se determină cuantumul acestora, în funcţie de tipul produsului care este supus accizelor.

Taxele generale pe vânzări sunt impozitele care se aplică asupra volumului total al vânzărilor.

De asemenea, taxa pe valoarea adăugată se poate determina ca diferenţă între taxa pe valoarea adăugată colectată ca urmare a comercializării mărfurilor sau prestării serviciilor şi taxa pe valoarea adăugată achitată anterior pe parcursul circuitului economic (taxa pe valoarea adăugată deductibilă).

Monopolurile fiscale reprezintă instituirea monopolului statului asupra producerii şi/sau comercializării unor mărfuri.

Taxelele vamale sunt impozite instituite de cãtre stat asupra mãrfurilor care sunt transferate dintr-o ţarã în alta.