Politica concurenței și competitivitatea IMM-urilor

În situaţia economică actuală, în condiţiile luptei concurenţiale, rolul competitivităţii naţionale a statelor devine tot mai important. Diferenţele dintre valorile naţionale, culturile, structurile economice, organizaţiile existente şi evoluţiile istorice a statelor – toate acestea contribuie la atingerea unei competitivităţi durabile, chiar dacă există mari diferenţe în elementele ce formează competitivitatea fiecărei ţări în parte, deoarece nici un stat nu poate fi competitiv în toate, sau în majoritatea sectoarelor. Nivelul competitivităţii economice, de regulă, depinde de cantitatea şi calitatea resurselor naturale, starea bazei material-tehnologice, nivelul profesional şi calificarea potenţialului uman, mijloace financiare disponibile etc. Nu este atât de important patrimonial de care dispune o economie naţională, cât utilizarea eficientă a fiecărei din componentele lui în scopul dezvoltării economice a ţării şi fortificării poziţiei ei pe arena mondială.

Cuvinte cheie: inovare, cercetare, competitivitate, creştere economică, performanţă internaţională

Evaluarea competitivităţii naţionale a devenit, în ultimul timp, subiectul multor discuţii şi investigaţii ştiinţifice, iar importanţa practică a acesteia constă în posibilitatea de a obţine şi furniza guvernelor informaţii despre poziţia ţării, în competiţia internaţională, şi direcţiile strategice de dezvoltare, în vederea realizării avantajelor competitive ale firmelor, ramurilor şi ţării în întregime.

Conform reglementărilor comunitare, politica în domeniul concurenţei nu reprezintă un scop în sine, ci o condiţie necesară realizării pieţei interne. Astfel, Art. 3(g) TCE subliniază faptul că scopul urmărit este acela de a permite instituirea unui „regim care să asigure faptul că, în cadrul pieţei interne, concurenţa nu este distorsionată”.

Evoluţia negocierilor de aderare şi transpunerea acquis-ului comunitar

De la intrarea în vigoare în 1995 a Acordului de asociere a României la Uniunea Europeană (Acordul european), regulile de concurenţă sunt agreate de ambele părţi, pornind în principiu de la cele în vigoare în cadrul Uniunii, însă ţinând cont de încadrarea României în rândul regiunilor cu nivel de trai foarte scăzut sau având un nivel ridicat al şomajului (Art. 87 alin. 3 a al Tratatului CE). În cazul în care România sau Comunitatea consideră că o anumită practică este incompatibila cu regulile concurenţei sau aduce prejudicii serioase uneia dintre părţi, în urma consultării cu Consiliul de Asociere, se pot adopta măsuri adecvate.

De asemenea, cele două părţi vor raporta anual către cealaltă parte suma totală şi distribuirea ajutorului acordat.

Acordul prevede evitarea impunerii de măsuri restrictive, inclusiv măsuri la import pentru echilibrarea balanţei de plăţi, şi interzice măsurile restrictive aplicate transferurilor legate de investiţii. În ceea ce priveşte întreprinderile publice şi întreprinderile ce beneficiază de drepturi speciale sau exclusive, acordul plasează în sarcina Consiliului de Asociere aplicarea, începând cu anul 1998, a principiilor cuprinse în Art. 86 al Tratatul CE.

Opinia Comisiei din 1997 privind candidatura României pentru dobândirea statutului de membră a UE remarcă faptul ca în domeniul legislaţiei concurenţei, cartelurilor, abuzului de poziţie dominantă şi fuziunilor s-au înregistrat progrese prin adoptarea Legii nr. 21/1996 privind concurenţa, înfiinţarea Consiliului Concurenţei şi Oficiului Concurenţei şi demararea procesului de liberalizare în domeniul telecomunicaţiilor.

Totuşi, a fost reţinută existenţa dificultăţilor legate de aplicarea efectivă a legislaţiei în vigoare. În ceea ce priveşte ajutorul de stat nu au fost reţinute progrese, afirmându-se ca acestea rămân o prioritate mai ales sub aspectul transparenţei. Situaţia regiilor autonome, exceptate de la aplicarea regulilor concurenţei, a fost considerată ca fiind o problemă. S-a recomandat de asemenea, înlăturarea monopolurilor de stat, precum şi eliminarea discriminărilor aplicate prin acordarea licenţelor de operare doar pentru operatori români.

Raportul anual dat publicitatii în 1998 nu a facut referiri la domeniu decât sub aspect instituţional: dezvoltarea structurii Consiliului Concurenţei şi a Oficiului Concurenţei a demonstrat creşterea gradului de cunoaştere a regulilor de concurenţă şi a contribuit la creşterea încrederii operatorilor economici în aplicarea obiectivă a regulilor de concurenţă. În capitolul dedicat telecomunicatiilor a fost subliniat caracterul pozitiv al deschiderii serviciilor poştale către concurenţă .

La rândul sau, raportul anual din 1999 a reconfirmat progresul în domeniul prevenirii monopolurilor, concentrărilor şi acordurilor restrictive, remarcând totodată apariţia primului raport asupra ajutoarelor de stat, cadrul legal al domeniului trebuind însă sş fie atât modificat în vederea asigurării unei depline compatibilităţi cu acquis-ul comunitar, cât şi completat prin adoptarea normelor de aplicare necesare.