Cuprins
- Cap.1. Dinamica si caracteristicile industriei textile actuale la nivel mondial
- Cap.2. Tendinte actuale ale industriei textile din Romania
- Cap.3. Afacerea in domeniul textil,o provocare?
- 3.1 Alegerea gamei de produse de fabricat
- 3.2 Stabilirea strategiei firmei pe termen lung,mediu,scurt
- 3.3 Stabilirea crezului/a codului etic al firmei
- 3.4 Precizarea competentei distinctive a firmei
- Cap 4. Analiza critica a situatiei existente intr-o firma reala
- 4.1 Prezentarea generala a firmei
- 4.2 Analiza SWOT
- 4.3 Prezentarea gamei de produse realizate de catre firma si selectarea produsului ce va fi analizat
- 4.4 Analiza activitatii firmei din punct de vedere al metodelor de munca
- 4.4.1 Graficul miscarilor executantului
- 4.4.2 Graficul activitatii om- masina
- 4.5 Caracterizarea psiho-ergonomica a locului de munca
- 4.6 Amplasarea utilajelor pe linia tehnologica.Determinarea fluxului fizic de repere.
- 4.7 Productivitatea muncii.Solutii pentru fundamentarea cresterii productivitatii muncii
- Cap.5.Selectarea solutiilor ce pot fi aplicate in firma nou creata
- Cap.6. Concluzii
Extras din referat
CAP.I Dinamica si caracteristicile industriei textile
actuale la nivel mondial
Producţia şi comerţul cu articole textile a fost,de-a lungul timpului,un
important factor de dezvoltare economică în întreaga lume.
Piaţa mondială a produselor textile şi de confecţii de îmbrăcăminte este o piaţă vastă şi eterogenă,care acoperă o multitudine de produse,de la fibre şi fire textile până la textile finite,tricotaje şi confecţiile.
Ponderea acestei ramuri în economia mondială la nivelul anului 2002 a fost
următoarea:
- 6,3% din valoarea globală a producţiei mondiale de produse prelucrate;
- 16% din totalul forţei de muncă industrială;
- 7,4% din valoarea comerţului mondial cu produse prelucrate.
Primul document de politică industrială, redactat în anul 2002, a stat la baza finalizării negocierilor cu Uniunea Europeană la Capitolul 15 – Politica Industrială. Acesta a descris parcursul evolutiv al industriei româneşti până în anul 2002 şi a încercat să schiţeze etapele de dezvoltare şi creştere pentru perioada 2002-2004. S-a observat atunci o creştere a ponderii sectorului privat în valoarea adăugată brută din industrie, de la 5,7% în 1990, la 38,5 % în 1996 la 48,7% în 1999. Producţia ramurii textile-confecţii realizată în anul 2000 a reprezentat 5,9% din producţia industriei naţionale.
Unul din punctele tari ale evoluţiei estimative pe termen mediu s-a considerat a fi deţinerea unor avantaje comparative şi competitive legate de tradiţie, de existenţa de know-how, de utilizarea forţei de muncă bine calificată şi cu costuri reduse, precum şi de existenţa şi folosirea de resurse materiale interne.
În acest context, dezvoltarea sectorului privat, ca element de susţinere al dezvoltării industriale, s-a realizat în multe sectoare şi subsectoare ale sale într-un ritm mai susţinut decât în alte ramuri ale economiei naţionale. Investitorii s-au orientat în principal spre domeniile industriale cele mai atractive şi cu potenţial ridicat al cererii pieţii, observându-se faptul că printre altele, sectorul privat este majoritar în fabricaţia de confecţii textile şi încălţăminte.
Principalele caracteristici ale pieţei mondiale a acestor produse :
- sunt ramuri industriale care utilizează intensiv munca vie,în special în industria confecţiilor de îmbrăcăminte,costul forţei de muncă influenţând decisiv competitivitatea produselor ;
- existenţa unei pieţe saturate,puternic concurenţiale în ţările dezvoltate,iar coeficientul de elasticitate a cererii faţă de venit este redus ;
- intensificarea procesului de globalizare a producţiei şi comerţului,bazat pe diferenţierea între nivelul costurilor de producţie,inclusiv al salariilor în diverse ţări ;
- textilele şi îmbrăcămintea au constituit timp de decenii singurele produse prelucrate al căror comerţ a fost reglementat pe plan internaţional prin sistemul cotelor de import (Acordul Multifibre 1956-2000 – Acordul pentru Textile – OMC – 2000-2004).
Ultimii ani ai secolului trecut au fost bogaţi în evenimente pentru industria
textilă,parte importantă dintr-un proces în continuă schimbare,în următoarele direcţii:
• ritm accelerat de mondializare a textilelor;
• identificarea unor noi căi de comunicare cu partenerii stăini şi noi forme
de cooperare;
• câştigarea de noi segmente de piaţă prin atragerea de consumatori
potenţiali prin: modalităţi noi de livrare, service, capacitate sporită de
adaptare, exigenţă în calitatea produselor, tipuri noi de fire, finisaje etc.;
• difuzia mondială de tehnologii;
• mondializarea creaţiei şi inovaţiei textile;
• noi căi de distribuţie în comerţul cu produse de îmbrăcăminte;
• noi localizări pentru activităţi industriale.
Tendinţe previzibile în economia mondială şi europeană privind piaţa de
textile - confecţii de îmbrăcăminte:
Piaţa mondială a textilelor şi confecţiilor se caracterizează încă de la sfârşitul
secolului trecut printr-o puternică competitivitate, determinată de faptul că cererea evoluează lent în ţările dezvoltate, iar rolul şi numărul ţărilor în curs de dezvoltare, concurente pe această piaţă, a crescut considerabil.
Pentru viitorul apropiat şi chiar pe termen mediu şi lung schimbările care se
preconizează în domeniul textil şi de confecţii vor aduce, se pare, mai multe riscuri şi provocări decât noi oportunităţi, în special pentru exportatorii mai mici din ţările în curs de dezvoltare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Managementul Produselor Textile.doc