Potențarea Notelor de Bonitare

POTENŢAREA NOTELOR DE BONITARE

Prin aplicarea unor lucrări de îmbunătăţiri funciare şi a unor tehnologii curente de ameliorare, unele însuşiri negative ale terenurilor sunt corectate sau înlăturate, adică are loc o creştere a capacităţii de producţie a terenurilor respective. Pentru a exprima mărirea productivităţii corespunzător noii situaţii, se efectuează operaţiunea de “potenţare”. În principiu potenţarea constă în mărirea valorii coeficienţilor de bonitare ai însuşirilor asupra cărora s-a acţionat, prin înmulţirea acestora cu coeficienţi denumiţi “coeficienţi de potenţare”. Potenţarea notelor de bonitare se face numai pentru acel lucrări care au un efect de durată şi modifică substanţial starea generală de productivitate a terenurilor, se ţine seama de 12 lucrări pedoameliorative şi anume: irigaţie; drenaj ( de adâncime); desecare (de suprafaţă); îndiguire; prevenirea şi combaterea eroziunii ( fără terasare) ,terasarea terenurilor în pantă; combaterea salinităţii şi alcalinităţii; afânarea adâncă a solului; (scarificarea), amendarea cu calcar şi gips; combaterea poluării, fertilizarea ameliorativă (radicală).

Pentru fiecare indicator de potenţare au fost alcătuite tabele cu valorile coeficienţilor respectivi. După cum s-a arătat la “indicatorii de bonitare”, reacţiile prea acide sunt nefavorabile creşterii plantelor, penalizează sau exclud terenurile respective pentru diferite culturi, coeficienţii de bonitare au valori sub 1, în cazul reacţiei extreme acide chiar 0. Prin amendarea calcică, corectându-se reacţiile acide, penalizările introduse pentru pH-uri mici la bonitare în condiţii naturale trebuie să fie înlăturate sau mult micşorate, ceea ce se întâmplă prin înmulţirea coeficienţilor de bonitare ş indicatorului reacţie cu coeficienţii respectivi de potenţare pentru amendare calcică. În cazurile în care coeficienţii de bonitare în condiţii naturale sunt 0, terenurile se rebonitează pentru noile condiţii create prin aplicarea amendării calcice. La fel se procedează în cazul tuturor celorlalte măsuri de îmbunătăţiri funciare sau de tehnologie curente ameliorative.

CONSTITUIREA UNITĂŢILOR DE

TERITORIU ECOLOGIC OMOGENE (TEO)

Acordarea notelor de bonitare se execută pentru fiecare unitate TEO. Aceasta se defineşte ca o porţiune de teritoriu pe care toţi factorii naturali sau , în cazul suprafeţelor ameliorate şi cei antropici, se manifestă uniform. Constituirea unităţilor TEO (elaborarea hărţii cu unităţi TEO) se face folosind, în general, aceiaşi indicatori ca şi la bonitarea propriu-zisă şi la potenţarea notelor de bonitare. Lista completă a indicatorilor pentru constituirea unităţilor TEO este următoarea: elemente sau forme minore de relief; alunecări şi unele forme de microrelief; panta; expoziţia; media anuală a temperaturii (valori reale); media anuală a precipitaţiilor (valori reale); textura în secţiunea de control(pe profil); roca sub secţiunea de control; contraste de textură; gradul de descompunere a materiei organice; clase de gleizare; clase de pseudogleizare; clase de salinizare; clase de alcalizare; adâncimea la care apare roca dură; textură în Ap sau în primii 20 cm; conţinutul de schelet în secţiunea de control; clase de eroziune în suprafaţă; clase de eroziune în adâncime; lucrări de îmbunătăţiri funciare şi poluarea solului.

Prin urmare, într-o unitate TEO se include terenurile care prezintă aceeaşi situaţie în ce priveşte caracteristicile exprimate prin indicatorii respectivi. Numărul de unităţi TEO este cu atât mai mare, cu cât variaţia factorilor naturali şi antropici este şi ea mai mare. De asemenea, numărul de unităţi TEO este cu atât mai mare, cu cât scara la care se lucrează este şi ea mai mare. De obicei, scara folosită este cea de 1: 10 000.

Notele de bonitare, naturale sau potenţate, se calculează pentru fiecare unitate TEO. La nivel de parcelă, trup, fermă, etc., notele de bonitare se calculează ca medii ponderate a notelor unităţilor TEO componente. Pentru folosinţa ca arabil a teritoriului respectiv, nota de bonitare se calculează ca medie aritmetică a celor mai mari note un număr de 4 culturi.