Probe de Audit Financiar

Auditul financiar, aşa cum este conceput in Standardele Internaţionale de audit finan¬ciar, are ca moment de debut examinarea si verificarea situatiilor financiare, din ansamblul de documente care prezintă in mod mai mult sau mai puţin fragmentat poziţia financiară, performanţele, capitalurile şi fluxurile financiare ale intreprinderii.

Aceasta examinare, efectuata in concordanta cu principiile si procedurile prevazute de standardele mentionate, ii da posibilitatea auditorului sa stabileasca daca informatiile pe care contin “reprezinta cu fidelitate tranzactiile si alte evenimente pe care acestea fie si-au propus sa le reprezinte, fie se asteapta in mod rezonabil sa le reprezinte. De asemenea, auditorul trebuie sa detina suficiente probe de audit si constatari pe baza carora sa isi formuleze opinia in legatura cu calitatea si continutul documentelor cercetate, a acuratetei gestiunii resurselor, a nivelului actului managerial”. Aceasta opinie, impreuna cu alte constatari si motivatii sunt inscrise in Raportul de audit in formele prestabilite de norme.

Procesul, mai mult sau mai putin indelungat, poate fi derulat cu finalitate optima in conditiile in care auditorul stapaneste tehnicile necesare, procedurile de lucru care sa-I puna la indemana probele de audit, “elemente probatorii” pe care se fundamenteaza opinia exprimata in raport.

“Probele de audit” sau intr-o alta denumire “elemente probante”, desemneaza informatiile obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii rezonabile pe care sa se bazeze opinia sa. Aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care sprijina situatiile financiare si coroboreaza informatiile provenind din alte surse.

In cazul in care, in urma procedurilor folosite, se obtin documente cu valoare probatorie, auditorul trebuie să tină cont de necesitatea si caracterul adecvat al acesto¬ra si să le alăture celorlalte materiale obtinute din testele de control, de natură să fundamenteze aprecierile pozitive sau negative referitoare la calitatea situaţiilor financiare. În selectarea elementelor probante, auditorul trebuie să reziste oricăror influente externe si să-si păstreze neabătut independenta in gândire si actiune pen¬tru a selecta nu numai documente care confirma validitatea informatiilor, ci si pe acelea care sesizeaza prezenta eventualelor erori sau neregularitati.

Datele/informatiile inscrise in situatiile financiare sunt declaratii directe sau indi¬recte ale conducerii instituţiei sau/şi constatări ale auditorului, care pot fi clasifica¬te astfel:

- Existenta: confirmare potrivit căreia un activ sau un pasiv se află inregistrat in evi¬denta contabilă la o anumită dată.

- Drepturi şi obligaţii: constatare, potrivit căreia activele şi pasivele detinute de enti¬tate la un moment dat se regăsesc inregistrate in contabilitate.

- Confirmarea operaţiunii: constatarea că o tranzacţie sau o altă operaţiune, care se raportează la entitate, s-a produs pe parcursul unei perioade anumite.

- Exhaustivitate: ansamblul tuturor activelor, datoriilor, tranzacţiilor, evenimentelor a fost înregistrat şi toate elementele declarate au fost inregistrate in contabilitate.

- Evaluare: acţiunea de determinare a valorii elementelor inregistrate in contabilitate, a activelor şi pasivelor entităţii.

- Măsurare: tranzacţiile sau operaţiunile au fost inregistrate cantitativ, calitativ şi valo¬ric in mod corect, iar cheltuielile sau veniturile aferente se referă la perioade cores¬punzătoare.

- Prezentare şi informare: elementele de bilanţ şi din contul de profit şi pierdere sunt prezentate, clasificate şi descrise in conformitate cu sistemul contabil din perioada, de referinţă.

1. Natura probelor de audit

Documentele probatorii ale fiabilitătii si relevantei informatiilor financiare cuprinse in situaţiile financiare din informaţii1e pe care le conţin documentele contabile şi extracontabile, din inregistrările contabile si situatiile centralizatoare intermediare, reprezintă documentarul informaţional de bază al auditorului.

Informaţiile şi documentele suport se regăsesc in: facturi, chitanţe, avize de expe¬diţie şi de recepţie, contracte, procese-verbale de primire/predare, confirmări din partea tertilor, inscrisuri sau documente primare obtinute din observatii fizice, inventarieri parţiale sau totale, inscrisuri cu caracter public, documente şi note cu privire la convorbirile avute cu diferiţi manageri şi şefi de echipă, cu personalul, clientii sau furnizorii entitătii auditate, confirmări din partea societăţilor bancare, instituţiilor publice etc. Întregul volum documentar adunat de echipa de auditori este dirijat spre un scop unic, acela al tratamentului contabil, statistic, matematic adecvat in vederea formării opiniei de audit ce urmează a fi inscrisă in raportări.