Recenzie - economia într-o lecție

INTRODUCERE

Henry Hazlitt(1895-1993) a fost una dintre cele mai stralucite minti ale secolului XX. Scriitor, economist, filozof, Hazlitt a fost un aparator neobosit al principiilor liberalismului clasic, militand in favoarea pietei libere, proprietatii private, guvernului limitat si filozofiei libertatii.

Economics in One Leson (Economia intr-o lectie) este cea mai cunoscuta lucrare a sa, aparuta in 1946,fiind tradusa in zece limbi si tiparita in peste un milion de exemplare. Aceasta lucrare poate fi gasita in cartea “Economia intr-o lectie”, editura Libertas. Are 197 de pagini structurat in trei parti: Lectia(un capitol), Lectia aplicata(24 capitole) si Lectia dupa treizeci de ani(un capitol).

In pagiile acestei carti, Hazlitt prezinta si analizeaza o serie de erori economice caracteristice atat neinitiatilor in tainele economiei cat si multor economisti profesionisti. Dupa cum insusi el scria, “secretul stiintei economice consta in a avea in vedere nu doar efectele imediate, ci si pe cele de durata ale oricarei actiuni sau politici; el consta in descifrarea consecintelor acelei politici nu numai asupra unui singur grup, ci asupra tuturor grupurilor.” Ea incearca sa arate ca multe dintre ideile considerate in prezent drept inovatii sclipitoare sau progrese repreinta doar reeditari ale vechilor erori. Analizand erorile de gandire, Hazlitt menzioneaza anuminte nume neintentionand sa prezinte greselile lor, ci erorile economice in forma lor cea mai des intalnita.

Partea I

Capitolul I: LECTIA

Primul capitol are la baza o fraza din care se poate extrage lectia teoriei economice: Secretul stiintei economice consta in a avea in vedere nu doar efectele imediate, ci si pe cele de durata ale oricarei actiuni sau politici; el consta in descifrarea consecintelor acelei politici nu numai asupra unui singur grup, ci asupra tuturor grupurilor. Aceasta consta in tendinta permanenta a omului de a vedea doar efectele imediate ale unei anumite politici, sau numai efectele acesteia asupra unui anumit grup si de a omite efectele pe termen lung pe care politica respective le-ar putea avea nu numai asupra acelui grup in particular, si asupra tuturor grupurilor. Aceasta este considerate eroarea omiterii consecintelor secundare.

Partea a II-a

LECTIA APLICATA

In aceasta parte, sunt exemplificate probleme de la cele mai elementare la cele mai complexe, putand fi depistate erorile, incepand cu cele grosolane si palpabile si mergand pana la cele mai sofisticate si mai greu de depistat.

Capitolul II: GEAMUL SPART

In acest capitol, este prezentat cel mai simplu exemplu care surprinde cea mai intalnita eroare din istoria stiintei economice.

Un derbedeu arunca cu o caramida in fereastra unei brutarii. Multimea care s-a strans face reflectii asupra ceea ce s-a intamplat. Acestia cred ca geamgiul avand acum de lucru, va avea cu 250$, echivalentul geamului spart, mai mult pentru a plati altor negustori, iar acestia la randul lor vor avea cu 250$ mai mult de cheltuit in alta parte. Deci, tot raul spre bine.

Defapt, castigul geamgiului reprezinta pierderea brutarului( 250$ planificati sa fie cheltuiti pe un costum nou). Deci nu a fost creat niciun loc de munca. Peste cateva zile oamenii vor putea vedea vitrina din nou, dar nu vor vedea niciodata costumul deoarece el nu va fi niciodata produs. De regula, oamenii vad doar ce le apare direct in fata ochilor.

Capitolul III: BINEFACERILE DISTRUGERII

In acesta capitol, autorul vine cu un alt exemplu si anume afirmatiile persoanelor privind avantajele aproape nelimitate de pe urma unor acte de distrugere pe scara extinsa. Acestia afirma ca pe vreme de razboi, societatea o duce mult mai bine din punct de vedere economic decat pe vreme de pace. Aceasta se intampla din cauza ca nevoia este confundata cu cererea. Cu cat mai multe distrugeri provoaca razboiul, cu atat mai mult saraceau oamenii si cu atat mai mari urmau sa fie nevoile postbelice. Dar nevoia nu inseamna cerere pentru ca cererea economica presupune nu numai nevoia, ci si o putere de cumparare corespunzatoare.

Aceasta putere de cumparare nu trebuie masurata in termeni monetari pentru ca daca unitatea de masura ar fi bunurile, s-ar putea ca ei sa aiba mai putin si sa cumpere mai putin.

Distrugerile razboiului au dat de lucru producatorilor anumitor bunuri(distrugerea caselor, a oraselor), dar incapacitatea de a produce automibile, frigidere etc.

Capitolul IV: LUCRARILE PUBLICE INSEAMNA IMPOZITE

Asa-zisii economisti cred ca guvernul poate sa cheltuiasca fara a apela la vreun impozit sau ca poate sa acumuleze datorii fara sa le plateasca vreodata intrucat “ne datoram fata de noi insine”. Realitatea este ca toate cheltuielile publice ajung, in cele din urma, sa fie acoperite de veniturile obtinute prin impozite, ca inflatia insasi este doar o forma incorecta de impozitare.

Exemplu: Se construieste un pot. Daca el raspunde unei cereri publice insistente, daca este mai necesar contribuabililor decat lucrurile pe care si-ar fi cheltuit fiecare banii in parte daca acestia nu ar fi fost luati prin impozte, atunci nu se face nicio obiectie. Dar un pod construit in primul rand pentru “a crea locuri de munca” reprezinta cu totul altceva. Atunci cand scopul este crearea de locuri de munca, nevoia devine considerent secundara.

Putem sa ii vedem pe cei angajati pentru construirea podului, dar exista si lucruri pe care nu le vedem deoarece nu li s-a dat ocazia sa se materializeze. Este vorba de locurile de munca distruse ca urmare a deposedarii contribuabililor de partea de venit impozitata.

Deci creeare sau inventarea proiectelor care isi propun ca principal obiectiv “crearea de locuri de munca” si nu utilitatea proiectului in sine, reprezinta o grava eroare de rationament intrucat investitiile publice aferente realizarii acestui proiect sunt de fapt banii contribuabililor pe care acestia i-ar fi putut folosi in scop personal cu o utilitate mai mare.