Recenzie James Buchanan - limitele libertății - între anarhie și leviathan

“Nu existã mãreţie nici în cadrul statului, nici în starea de sãlbãticie, aceasta este realitatea pe care trebuie sã ne-o asumãm”.

James M. Buchanan

Născut în 1919 la Murfreesboro, Tennessee, James M. Buchanan a urmat cursurile universitare la Middle Tennessee State College, până în 1940, continuându-şi apoi masteratul la Universitatea din Tennessee (1941) şi studiile doctorale la Universitatea din Chicago( 1948).

Este laureat al premiului Nobel pentru economie în 1986 pentru contribuţiile sale la dezvoltarea teoriei contractuale şi constituţionale fondate pe studiul procesului de pregătire şi luare a deciziilor politice şi economice. James Buchanan a aplicat metode specifice economiei pentru a analiza comportamentul alegerilor publice ale votanţilor, ale liderilor de partid, ale lobbiştilor sau ale funcţionarilor. Lucrările relevante citate la acordarea premiului Nobel drept contribuţii importante la dezvoltarea teoriei alegerilor publice au fost: “ Calculus of Consent “ (Calculul consensului) (1962), “ Limits of Liberty “ ( Limitele libertăţii) (1974), “Freedom in Constitutional Contract” ( Libertatea în contractul constituţional ) (1978), “ The Power to Tax “ (Puterea de a impozita) (1980), “Liberty, Market, and State “ ( Libertate, piaţa şi stat ) (1985).

Între multele sale titluri onorifice obţinute ca recunoaştere a meritelor în sistematizarea acestui nou tip de abordare interdisciplinară a raportului dintre instituţii şi indivizi se află şi cele de doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti şi al Academiei de Studii Economice, acordate în 1994.

Cariera sa universitară a început la Universitatea din Tennessee din Knoxville, unde a predat economia din 1948 până în 1951. De altfel, Tennessee va rămâne un punct de reper permanent pentru Buchanan. În perioada 1951 – 1956 va fi profesor la Departamentul de economie al Universităţii de Stat Florida din Tallahassee unde, între 1954 – 1956, va îndeplini şi funcţia de preşedinte (Chairman). Va fi de asemenea preşedinte şi la Departamentul de economie James Wilson al Universităţii Virginia din Charlottesville între 1956 – 1962. Tot la Universitatea din Virginia, unde a funcţionat între 1956 – 1968, a fost profesor la catedra Paul G. McIntire (1962 – 1968) şi director la Thomas Jefferson Center for Political Economy (1958 – 1969). Între 1968- 1969 a fost profesor de economie la Universitatea California din Los Angeles (UCLA). Între 1969 – 1983 a fost University Dinstinguished Professor la Virginia Polytechnic Institute and State University din Blacksburg unde va fi în acelaşi timp şi director general la Center for Study of Public Choice. Din 1983 a fost profesor la catedra Holbert L. Harris de la Universitatea George Mason din Fairfax, Virginia, şi director general la Center for Study of Public Choice (1983 – 1988). Din 1988 este director general consultant la Center for Study of Public Choice, din Knoxville, Tennessee şi la Universitatea George Mason din Fairfax, Virginia.

A fost între altele Visiting Professor la London School of Economics în 1967 şi Fulbright Visiting Professor la Universitatea din Cambridge în 1961 - 1962.

James M. Buchanan este considerat, alături de Gordon Tullock, fondatorul şi liderul şcolii alegerilor publice (Public Choice) , teorie cu ajutorul căreia economiştii, dar şi politologii, cercetează, folosind instrumentele metodologice ale Şcolii din Chicago, instituţiile politice şi modul în care acestea îşi stabilesc reperele şi îşi realizează scopurile. Prin contribuţiile sale la teoria alegerilor publice, James M. Buchanan a schimbat gândirea convenţională despre rolul guvernului în viaţa indivizilor. Prin lucrările sale, între care Calculul consensului şi Limitele libertăţii, el a impus idei pe baza cărora, astăzi, guvernele de pretutindeni (evident, sunt vizate doar guvernele democratice) încearcă să-şi redefinească raporturile cu cetăţenii. Interogându-se asupra motivelor pentru care economiştii justificau intervenţia statului plecând de la ideea că piaţa este imperfectă, şi deci rezultatul intervenţiei nu poate fi altfel decât mai bun în comparaţie cu rezultatele acţiunii regulilor pieţei, Buchanan şi şcoala alegerilor publice ajung la concluzia că statul nu trebuie privit doar ca omogen şi imparţial, ci şi ( sau mai ales) ca spaţiu al conflictului dintre oameni ce au interese, slăbiciuni sau ambiţii proprii. Oamenii trebuie deci analizaţi, pentru că deciziile lor nu pot să nu fie influenţate de interese şi, în consecinţa, influenţează mediul instituţional din care fac parte.