Rolul societăților transnaționale în economie, în Republica Moldova, în România - Implicații economice ale expansiunii acestora

Richard J. Barnet și Ronald E. Muller

INTRODUCERE

Definita ca un sistem international bazat pe tendinta integrationista, pe interconectare intre piete, state-natiuni si tehnologii pana la un nivel fara precedent, globalizarea, este fondata pe doi actori globali esentiali - organizatiile economice internationale si corporatiile transnationale.

La inceputul secolului XXI, companiile transnationale sunt considerate ca una din cele mai mari provocari pentru actuala ordine internationala economica, intrucat deciziile acestora influenteaza intr-o masura mare economiile nationale.

1. Scurt istoric al corporațiilor transnaționale

Originile istorice timpurii ale societatilor transnationale (STN) pot fi depistate in marile companii imperialiste și colonizatoare din vestul Europei, in special in Anglia și Olanda, care iși au inceputul in prima parte a secolului al XVI-lea și au continuat sa se dezvolte in urmatoarele 2-3 secole. In aceasta perioada, firme precum British East India Trading Company s-au constituit pentru a promova activitățile comerciale sau achizițiile teritoriale ale țărilor lor de origine in Orientul Indepartat, Africa și America.

STN așa cum sunt cunoscute astăzi nu au apărut in realitate mai devreme de secolul al XIX-lea; acest lucru este datorat avantului capitalismului industrial și a consecințelor sale : dezvoltarea șistemului industrial (a fabricilor), procese de producție mai mare și mari și mai intense prin investițiile de capital, tehnici mai performante de dezvoltare și mijloace de transport mai rapide.

In timpul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea căutarea de resurse incluzând minerale, petrol și produse alimentare, precum și interesul de a proteja și de a dezvolta pietele de desfacere au condus expanșiunea transnaționalelor, in fruntea acestora situandu-se companii aproape exclusiv din Statele Unite și cateva din țările vest-europene. 60 % din investițiile acestor corporații s-au îndreptat catre America Latina, Așia, Africa și Orientul Mijlociu.

Alimentată de numeroase fuziuni și achiziții, concentrarea monopolista și oligopolista a marilor STN în sectoare majore ale economiei mondiale cum ar fi petrochimia și produsele alimentare iși are radacinile in aceasta perioada. De exemplu, pana la sfarșitul secolului al XIX-lea, gigantul agroindustrial american United Fruit Company controla 90 % din importurile americane de banane, in timp ce la începutul Primului Razboi Mondial compania Royal Dutch / Shell iși acontase aproximativ 20 % din producția totală de petrol a Rusiei.

Începând cu cel de-al doilea Razboi Mondial și pana în prezent STN cu sediul in Statele Unite au dominat copios investițiile străine. Tot în aceasta perioada, companiile europene și japoneze începeau să joace un rol din ce în ce mai important. In 1950, băncile din SUA, Europa și Japonia au început sa investească imense sume de bani in acțiunile industriale, incurajând astfel fuziunile de corporații și concentrarea de capital. Avantul tehnologic inregistrat la nivelul transporturilor, informaticii și comunicațiilor a accelerat internaționalizarea investițiilor și comerțului prin intermediul societatilor transnaționale, în timp ce noile metode de publicitate au ajutat STN sa-și extinda cotele de piață. Toate aceste tendințe au condus la consolidarea rolului STN in cadrul comerțului mondial. Dacă in 1906 existau 2-3 lideri (mari STN) care aveau un capital de câte 500 milioane USD, in anii ’70 existau 333 de astfel de corporații, o treime din acestea inregistrând capitalurile de peste 1 miliard USD.

In ultimii 30 de ani s-a putut observa o creștere cândva inimaginabila a STN. De la circa 7000 de STN in anii ’70, numarul acestora depaseste astazi 38000; 90 % din acestea iși au sediul in țările dezvoltate (triada SUA-UE-Japonia) și controlează peste 200,000 de filiale. De la începutul anilor ’90 nivelul tranzacțiilor efectuate de aceste filiale l-a depașit pe acela al exporturilor mondiale ca și principal instrument de comercializare al bunilor și serviciilor pe pietele straine.