Spălarea Banilor Murdari

Conceptul de spălare a banilor murdari

Termenul de spălare a banilor murdari a fost folosit prima dată de autorităţile americane, atunci când s-au referit la maşinile de spălat rufe aflate în proprietatea mafiei. Maşina de spălat asigură schimbarea rufelor murdare în rufe curate. Similar spălarea banilor asigură transformarea „banilor murdari” în „bani curaţi” . În perioada anilor 1920-1930, mafia şi-a legitimat profiturile realizate din contrabandă, prostituţie şi jocuri de noroc prin afacerile cu automate de spălat rufe. „Banii murdari” au fost mixaţi cu cei obţinuţi din plăţile efectuate de cei care foloseau automatele de spălat rufe, asigurând mafioţilor acoperiri pentru profiturile realizate din afaceri veroase.

Spălarea banilor reprezintă o practică ce presupune două procese relaţionale. În primul rând, oricine ascunde existenţa banilor este implicat în spălarea acestora. De exemplu, traficantul de droguri care depune un venit illicit într-o bancă elveţiană sau cel care eludează taxele financiare, fondurile fiind ulterior camuflate în investiţii legale cu statul, nu fac altceva decât să recicleze banii murdari.

În al doilea rând, banii sunt „curăţaţi” sau supuşi operaţiunilor „sanitare” atunci când sursa acestora sau uzul lor este mascat, ascuns, secretizat. Legitimitatea surselor de provenienţă asigură calea pentru fructificarea banilor fără teama de a da socoteală cuiva. Justificarea, prin posesia de resurse, bunuri, proprietăţi etc. reprezintă esenţa spălării banilor murdari. Astfel: traficantul de droguri trebuie să se justifice faţă de organele de poliţie de ce locuieşte într-o vilă luxoasă şi costisitoare sau foloseşte autoturisme de lux; persoana care eludează legile privind plata taxelor financiare trebuie să motiveze autorităţilor fiscal investiţiile realizate; funcţionarul corupt va trebui să explice comisiei anticorupţie de ce modul său de viaţă depăşeşte veniturile financiare pe care le are ş.a.m.d .

Spălarea banilor se face în scopul împiedicării sau îngreunării operaţiilor de urmărire a documentelor contabile, prin practica transferurilor de fonduri băneşti „cash” peste hotare, fără plata taxelor corespunzătoare. Dacă banii nu pot fi urmăriţi, atunci acţiunile juridice pot fi blocate, confiscările evitate, iar datoriile, taxele şi impozitele nu pot fi recuperate.

Nu există o definiţie universală pentru spălarea banilor murdari. Juriştii şi agenţiile de stat însărcinate cu aplicarea legii, companiile şi oamenii de afaceri, fiecare ţară în parte sau pe blocuri au propriile definiţii în funcţie depriorităţi şi perspective. Marea Britanie, spre exemplu, a incriminat ca infracţiuni numai câteva din categoriile de fapte ce ţin de spălarea banilor murdari.

Astfel, conform Legii privind infracţiunile în domeniul traficului de droguri din 1986, secţiunea 24, este ilegală sprijinirea unei persoane pentru a reţine sau beneficia de profiturile realizate din traficul cu droguri, prin ascunderea, scoaterea în afara zonei jurisdicţionale sau transferul către terţi. Există infracţiune şi dacă o persoană cunoaşte sau suspectează pe cineva care desfăşoară sau a desfăşurat activităţi în domeniul traficului de droguri sau a beneficiat de pe urma acestei „afaceri” şi nu sesizează organele de poliţie.

Alte ţări, cum sunt SUA şi Australia, au incriminat ca infracţiuni specifice spălării banilor un spectru mai larg de activităţi. Astfel, conform Legii Federale pentru controlul asupra spălării banilor, din 1986, în Statele Unite ale Americii, o persoană este vinovată de această infracţiune dacă desfăşoară în mod conştient tranzacţii care implică rezultatele obţinute din activităţi ilegale în scopul promovării acestora sau mascării lor.

La nivel internaţional operează un Tratat ONU, în virtutea căruia spălarea banilor proveniţi din traficul de droguri este o infracţiune incriminată universal. Conform Convenţiei ONU în domeniul drogurilor, constituie infracţiune ascunderea sau mascarea naturii, sursei sau posesiei rezultatelor obţinute din activităţi ilegale precum traficul de droguri.

Corpul pentru Acţiuni Tactice Financiare, stabilit de „Grupul celor 9” în 1989, a concluzionat: „Fiecare ţară trebuie să ia în considerare extinderea conţinutului infracţiunii de spălare a banilor murdari asupra tuturor activităţilor care implică narcoticele. O abordare alternativă este aceea a incriminării tuturor activităţilor infracţionale grave şi a celor care generează rezultate (fonduri, profituri, bunuri, proprietăţi) semnificative, ca ţinând de domeniul spălării banilor” .

Într-adevăr, traficul cu droguri reprezintă activitatea ilegală cea mai profitabilă, dar la fel de profitabilă poate fi şi traficul cu armament, material strategice, opere de artă etc. Gradul de periculozitate socială este oarecum diferit, drogurile având implicaţii directe asupra sănătăţii individului. În opinia noastră, este necesar a se incrimina operaţiunile de spălare a banilor, indiferent de sursa de provenienţă a acestora, dacă este ilicită.

Obiectivele urmărite prin spălarea banilor

Spălarea banilor poate fi realizată pentru a se da un caracter legitim profiturilor.

Spălarea banilor se realizează pentru a se evita identificarea sursei ilegale din care provin, de către autorităţile investigaţionale de stat sau agenţiile specializate pentru aplicarea normelor fiscale. Există şi situaţii în care se procedează la ascunderea banilor faţă de public, concurenţi, instituţii sociale, religioase etc., pentru a se asigura confidenţialitatea, avantajul competitiv, reputaţia sau descurajarea solicitărilor pentru acţiuni de caritate, fără a se recurge la activităţi infracţionale.

Procesul de spălare a banilor este determinat – aşa cum s-a arătat – de activităţi ilegale şi el poate avea motivaţii diferite. De exemplu, traficanţii de droguri acumulează uriaşe fonduri financiare „cash”, care se impun a fi spălate pentru evitarea descoperirii sursei de provenienţă. Grupările teroriste, la rândul lor, apelează la acest procedeu pentru a finanţa operaţiunile ilegale şi violenţele specifice acestora.

Tehnicile de spălare a banilor sunt folosite de companiile multinaţionale pentru a masca mita sau alte plăţi cu caracter confidenţial, în beneficiul unor personalităţi sau „agenţi”, având ca obiectiv obţinerea de contracte care să le asigure profituri mari. Finanţarea secretă a partidelor politice este uzitată, de asemenea, pentru a se asigura eludarea restricţiilor juridice asupra plăţilor de către companii şi, respectiv, de a se garanta „neimplicarea” în cazul depistării.

Spălarea banilor este folosită şi în scopul ascunderii surselor fondurilor financiare pentru preluarea unor active sau acţiuni sau pentru a masca profiturile proprietarilor de acţiuni din cadrul unei companii. Prin tehnicile de spălare a banilor se poate masca, de asemenea, folosirea împrumuturilor bancare pentru obiective neautorizate sau transferul de fonduri în conturi personale.