Titluri derivare și sintetice tranzacționate pe piețele bursiere

CAPITOLUL I

TITLURI DERIVATE ȘI SINTETICE TRANZACȚIONATE PE PIEȚELE BURSIERE

Titlurile derivate sunt instrumente bursiere care au rezultat din contracte standardizate încheiate între un vânzător și un cumpărător asupra unor active financiare, sau mărfuri, cu executare (lichidare) ulterioară, (la scadență) cu toate elementele contractuale stabilite la încheierea contractului, inclusiv prețul, însă având o piață secundară. Pe această piață organizată, prețul este fluctuant de la momentul inițial și până la scadență, prin efectul cererii și al ofertei.

Sunt numite titluri derivate pentru că ele generează drepturi asupra unor active suport, cum ar fi mărfurile bursiere, sau activele financiare și nu asupra veniturilor financiare ale emitentului ca în cazul titlurilor primare. Cum ele însele sunt titluri financiare, titlurile derivate pot fi chiar activul financiar asupra căruia se exercită un alt titlu derivat, respectiv titlurile derivate pot fi active suport al altor titluri derivate care în unele cazuri se numesc titluri sintetice.

Titlurile derivate împreună cu titlurile sintetice sunt cele ce creează etaje sau nivele diferite ale pieței financiare.

Titlurile sintetice sunt titluri financiare create prin combinarea unor active financiare diferite, fie titluri primare, fie titluri derivate, fie indici de bursă, astfel luând naștere un nou titlu financiar, care, din cauză că nu generează drepturi asupra unor active cum ar fi mărfurile sau alte active financiare, ca și în cazul titlurilor derivate și nici asupra veniturilor financiare ale emitentului ca în cazul titlurilor primare sunt denumite generic sintetice.

Categoria acestor titluri este foarte diversificată, noi titluri sintetice fiind practic compuse permanent, combinațiile posibile fiind limitate doar de imaginația specialiștilor pieței financiare.

Aceste titluri alcătuiesc etaje ale pieței financiare care se completează, pentru că un titlu sintetic poate fi la rândul lui activ suport pentru o nouă combinație care generează un nou titlu sintetic.

1. Contractul Futures.

1.1. Definirea contractului Futures.

Un contract “futures” este o înțelegere între două părți de a vinde, respectiv a cumpăra un anumit activ - marfă, titlu financiar sau instrument monetar, la un preț stabilit, cu executarea contractului la o dată viitoare.

Cel care își asumă obligația de a prelua marfa (cumpărătorul) deschide o poziție “lungă” (long), în timp ce vânzătorul futures are o poziție “scurtă” (short).

Particularitățile unui contract futures sunt date în primul rând de faptul că condițiile, contractului sunt standardizate în ceea ce privește natura activului de bază și cantitatea contractată numită și unitate de tranzacții. Totodată, fiecare contract futures are un anumit termen de executare, mai precis o lună în care urmează să aibă loc lichidarea. Lunile de livrare sunt prestabilite și cotează la bursă, iar contractele pe un anumit activ, cu aceeași scadență, formează o specie a contractului futures pe acel activ.

În al doilea rând, prețul contractului futures se stabilește în bursă, acest preț fiind expresia raportului dintre cerere și ofertă pentru fiecare contract standardizat și el variază zilnic, în funcție de condițiile pieței. Deci contractul “futures” este zilnic actualizat sau “marcat de piață”, astfel încât pierderile uneia dintre părțile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte părți.

Având o valoare de piață și putând fi negociat la bursă, contractul futures este de fapt un titlu financiar, dar prețul său curent și deci valoarea de piață a contractului, reflectă activul de bază.

În cazul contractului futures, părțile au două posibilități:

- să lichideze contractul prin predarea, respectiv primirea activului care face obiectul acestuia, adică prin livrare;

- să lichideze poziția deținută pe piața futures printr-o operațiune de sens contrar, respectiv o compensare.

Astfel, cel care deține o poziție long, poate lichida poziția sa, realizând o vânzare futures a contractului respectiv; iar cel care deține o poziție short o poate lichida prin cumpărarea futures a aceluiași contract. Prin aceste operațiuni, profitul, respectiv pierderea virtuală se transformă în profit, respectiv pierdere efectivă.

Operatorii care mențin pozițiile deschise, trebuie să facă executarea în natură a contractului la data livrării. Această dată este stabilită prin regulamentul bursei și poate fi:

- o zi determinată din luna de livrare;

- mai multe zile succesive din luna de livrare;

- oricare din zilele lucrătoare din luna de livrare începând cu prima și sfârșind cu ultima.

Operatorii rămași cu poziții deschise până în ultima zi de livrare, vor intra automat în procesul lichidării contractului prin predare, respectiv primirea activului care stă la baza contractului (executare în natură). În cazul contractelor futures pe indici și pe eurodolari, livrarea se face printr-o lichidare cash (plăți în numerar).

În prezent, piețele futures sunt cele mai active și cele mai eficiente piețe; totuși, pentru dezvoltarea unui contract futures este necesară îndeplinirea unui set de condiții:

- Oferta și cererea pentru activul de bază trebuie să fie relativ mari, iar prețul nu trebuie să fie determinat de factori subiectivi, precum interese de monopol sau guvernamentale;

- Pentru ca standardizarea clauzelor contractului să fie posibilă, diferitele unități fizice ale activului de bază trebuie să fie interșanjabile și omogene;

- Prețul activului trebuie să fluctueze, prețurile stabile pe o perioadă îndelungată neoferind un stimulent pentru speculatori și hedgeri de a participa la piețele respective.

Considerăm important, de asemenea, o analiză comparativă între contractul futures și contractele forward. Contractele forward sunt contracte ce creează pentru părți obligația de a vinde, respectiv de a cumpăra o anumită marfă la un preț convenit în momentul încheierii tranzacției și care se execută prin livrarea efectivă a mărfii și plata prețului la o anumită dată viitoare; Valoarea contractului la lichidare depinde de evoluția prețului activului la care face referire contractul FORWARD la momentul lichidării. Din această cauză rezultatul virtual al contractului rămâne incert. Trebuie menționat că acest contract nu este standardizat, nu are o piață secundară, deci nu este un activ financiar. Pentru că lichidarea lui se realizează fizic respectiv marfă contra bani el se mai numește și CASH FORWARD.