Formele de manifestare ale capacității motrice viteză si ale capacității motrice forță

MODELUL DEZVOLTARII CALITATILOR MOTRICE

In definirea termenului de model o seama de oameni de stiinta, cercetatori din diferite ramuri si-au adus contributii, mai mari sau mai mici, in functie de domeniul lor de activitate. Astfel, Dictionarul de psihologie (1979) precizeaza ca modelul este un “obiect (sistemic) teoretic sau material cu ajutorul caruia se pot cerceta indirect proprietatile unui alt obiect mai complex numit original“ . In “Micul dictionar filozofic” (1973) modelul este definit ca “O aproximare a sistemului real; este un sistem teoretic (logico-matematic) sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex (sistem original) cu care modelul prezinta o anumita analogie.”

Din punct de vedere pedagogic, modelul este privit ca “un mijloc sau procedeu simplificat care imita in intregime sau in parte, in mod esential si din anumit punct de vedere un sistem organizat, mai complex “(Dictionar de pedagogie contemporana, 1969).

In ceea ce priveste modelul dezvoltarii calitatilor motrice, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ, tipologia sa a cunoscut mai multe clasificari ca cele ale lui Hetzer (1936) si Kroh (1944) care au intocmit o clasificare a modelului dupa termenul pe care acesta este elaborat. Astfel, in conceptia lor, fiecare perioada a procesului de crestere a organismului are faze de dezvoltare bine definite.

Stemler (1976) se ocupa de modelele intermediare care se refera la diferite perioade de crestere a organismului; conform acestei teorii dezvoltarea calitatilor motrice intre 7-17 ani nu este continua ci este variabila in functie de factorii externi (mediu) si factorii interni (ereditari).

Kofka (1921) si Werner (1959) au pus la punct modelul structural al dezvoltarii calitatilor motrice. Conform teoriei lor, in diferite perioade de crestere, in diferite faze ale dezvoltarii calitatilor motrice structura lor proprie se schimba ; tot ei aduc in discutie modelele diferentiate ce au la baza caracteristicile de sex in dezvoltarea calitatilor motrice; studiile lor se refera la perioada cuprinsa intre pubertate si varsta a treia.

In elaborarea modelelor de dezvoltare a calitatilor motrice intalnim anumite structuri care contin anumite componente ca:

- dezvoltarea fizica armonioasa;

- capacitate de organizare, autoorganizare, autoconducere si autoapreciere;

- capacitate motrica generala si speciala;

- capacitate de practicare independenta a activitatilor motrice.

Aceste componente, ca mod de atingere a modelului nostru de referinta, vor trebui sa aiba in vedere urmatoarele aspecte :

- cresterea si dezvoltarea sunt bine determinate din punct de vedere ereditar; ereditatea, in stransa legatura cu mediul extern, are influente asupra aspectelor generale ;

- cresterea si dezvoltarea sunt procese biologice dinamice prin care trece organismul; aceste procese se desfasoara in paralel, continuu; cresterea se refera la cresterea corpului in greutate, volum si dimensiuni, iar dezvoltarea reprezinta un proces calitativ de diferentiere celulara ce are drept rezultat modificari functionale si imbunatatiri calitative prin care organismul se integreaza in mediul inconjurator, in care traieste.

In anumite perioade de timp, cresterea si dezvoltarea se manifesta in mod inegal; intalnim perioade de incetinire, de accelerare sau chiar de stagnare, fenomen intalnit la nivelul fiecarui organ, tesut sau calitate motrica in parte.

La nivelul fiecarei perioade de varsta, ereditatea si mediul au influente deosebite asupra cresterii si dezvoltarii. In primii ani de viata si pana la pubertate, mai mult decat in alte perioade, o influenta deosebita o are mediul extern. De influenta stimulilor veniti din mediul exterior, de taria si intensitatea acestora, in stransa legatura cu capacitatea individuala a fiecarui organism de a reactiona la acestia, depinde adaptarea organismului la conditii de trai variate din medii variate. Taria si intensitatea stimulilor trebuie sa fie optima; daca stimulul este slab nu se ajunge la o crestere si dezvoltare adecvata; iar daca stimulii sunt prea puternici organismul ajunge repede la saturatie intervenind plafonarea sa timpurie.

In diferite perioade de varsta raportul dintre asimilatie (A) si dezasimilatie (D), dintre schimburile de substante si procesele energetice este diferit. In perioada cresterii fizice raportul dintre A si D = >1; in perioada maturitatii raportul este egal cu 1, iar la batranete este < 1 (Ifrim, M. 1986).

In mod diferit, de-a lungul perioadei de crestere, intalnim diferite faze ale dezvoltarii sistemului nervos si diferite tipuri de activitati hormonale; astfel, in activitatea sistemului cardiovascular, in primele perioade de crestere, sistemul nervos simpatic are rol mai important in detrimentul celui parasimpatic care are influenta dominanta abia la maturitate.

Un rol deosebit in valorificarea acestor componente o are integrarea individului intr-un mediu social si educational optim.

Activitatile motrice

Dintotdeauna organismele in miscare au fost in dialog cu mediul in care traiesc, au fost in stransa interdependenta cu acesta. Omul influenteaza mediul natural in care traieste in timp ce factorii externi - temperatura, presiunea, umiditatea, altitudinea, diferite aparate, unelte, instalatii, dispozitive ce se exercita pe verticala, orizontala, circular, excentric si concentric, la randul lor, influenteaza, intr-un mod sau altul, organismul uman si intreaga sa activitate.

Propriile nevoi - de a se hrani, de a produce, de a se apara, de a comunica, de a se deplasa, de a reglementa relatiile socio-umane etc., omul le poate indeplini doar in urma depunerii unui efort, in cadrul unei activitati. Fiind o fiinta superioara, rationala, omul isi gandeste toate actiunile, miscarile si activitatile; acestea se realizeaza cu un scop anume, organizat, precis, eficient, cu valoare si cu semnificatie umana. Indeplinirea obiectivelor propuse se realizeaza cu depasirea anumitor obstacole, rezistente a caror sursa de provenienta este atat din mediul extern cat si din cel intern. Factorii externi si interni care actioneaza asupra organismului fac posibila respectarea anumitor norme, legi, reguli fara de care actiunile motrice umane n-ar avea consistenta, nu s-ar putea realiza.

Factorii interni se constituie in factori limitativi in indeplinirea scopului propus pentru activitatile sportive (motrice). Acesti factori sunt: aparatul loco-motor, sistemul nervos central, nivelul dezvoltarii calitatilor si deprinderilor motrice. Nivelul lor de functionare si reprezentare eficientizeaza activitatile motrice. Acest lucru este probat prin raportul dintre buna functionare a organismului si cantitatea de energie consumata, raport tradus prin performanta motrica.