Consumatori de energie termică urban

Scurt istoric

În prezent tot mai multă atenţie se acordă surselor alternative de energie , iniţial folosite de om: soarelui, vântului, apelor, combustibililor locali etc., care sunt pretutindeni disponibile şi, în impactul lor asupra mediului, ecologic pure. Această atenţie se datorează faptului că resursele de combustibili fosili sunt epuizabile. Combustibilii cei mai acceptabili din punct de vedere economic - petrolul şi gazele naturale se presupune că se vor epuiza de acum 30-50 de ani.

Altă consecinţă – efectul ecologic negativ datorat poluării cu gaze nocive şi cenuşă a mediului ambiant, face periculoasă creşterea consumului de combustibili fosili, mai ales a cărbunelui – combustibilul cu cel mai mare effect ecologic negativ.

Speranţa energeticienilor constă în găsirea noilor soluţii şi procedee care să satisfacă necesităţile omenirii în următoarele decenii sau secole.

Energia este folosită pentru a alimenta maşini industriale şi vehicole, pentru a încălzi şi răcori birouri şi cămine şi pentru consumul casnic. Cea mai des întâlnită formă de energie înainte de “Revoluţia Industrială” din sec al XVIII-lea era energia termică, a cărei sursă principală era lemnul. În ţările în curs de dezvoltare lemnul uscat este încă o importantă sursă de energie termică. Odată cu dezvoltarea ţărilor sărace, locul lemnului este luat de cărbuni, petrol şi gazele naturale substanţe cunoscute sub numele de combustibili fosili. În sec. al XIX-lea cărbunele a devenit sursa principală de energie în ţările aflate în curs de industrializare. Trenurile, vapoarele erau alimentate cu cărbune şi cocs, obţinut prin arderea cărbunelui la temperaturi foarte ridicate, fiind folosit şi în prelucrarea fierului şi a oţelului. Datorită problemelor ridicate de transportul cărbunilor în primii ani ai revoluţiei industriale, oraşele industriale se dezvoltau mai ales în jurul bazinelor carbonifere, cum ar fi: Selby şi Cardiff din Ţara Galilor. Odată cu apariţia petrolului şi a gazelor naturale, care erau mai uşor de transportat industria se putea dezvolta oriunde. Actualmente 90% din energia destinată populaţiei este furnizată de combustibilii fosili, restul fiind acoperit de energia nucleară şi energia produsă de hidrocentrale.

Energia electrică

Energia electrică se produce la scară industrială în instalaţii numite centrale electrice. În funcţie de tipul de energie transformată în energie electrică, cele mai importante pot fi:

-termocentrale

-hidrocentrale

-atomocentrale

şi altele.

Termocentrale

În termocentrale se transformă energie termică, rezultată prin arderea combustibililor. În România, energie termică este produsă în proporţie de cca. 77% de termocentrale, care folosesc licnit, petrol şi gaz. Termocentrala de la Turceni este una din cele mai mari termocentrale din Europa, ca putere instalată (mai există una asemănătoare în China). Funcţioneaza pe bază de combustibil solid (cărbune extras din bazinul carbonifer al Olteniei) şi are 7 grupuri de câte 330 MW putere instalată.

După anul 1990 uzinele electrice Turceni şi Rovinari au fost retehnologizate, o importanţă deosebită fiind acordată protecţiei mediului înconjurător.

Energia termică

O mare parte din populaţia urbană din România, peste 5 milioane de persoane, foloseşte energie termică din sistemele de termoficare, pentru încălzire şi apă caldă menajeră.

Tehnologia încălzirii urbane a evoluat mult în ultimul timp datorită avantajelor oferite:

a) eficienţă energetică ridicată;

b) posibilitatea utilizării mai multor tipuri de combustibili în funcţie de conjunctura pieţei, inclusiv a unor surse de energie reziduală - apă fierbinte, abur industrial -, sau a unor surse regenerabile - biogaz din staţiile de epurare urbană, deşeuri menajere şi alte deşeuri combustibile etc.;

c) operare simplă din partea consumatorului care nu se implică în activităţi de aprovizionare cu combustibil, întreţinere, supravegherea funcţionării etc.;

d) pericol redus pentru consumator, comparativ cu sursele individuale pe bază de combustibil;

e) poluare redusă în spaţiul urban prin amplasarea surselor de energie termică în afara zonei locuibile şi transportul la distanţă al agentului termic;

f) facilitarea aplicării unor politici municipale de investiţii, de coeziune socială, de protecţie a mediului etc.

În România există un fond locativ important, care, în termenii de referinţă abordaţi, aveau următoarele valori:

1974 – 3.984.400 locuinţe, din care aproximativ 35% cu încălzire centrală;

1990 – 7.948.000 locuinţe, din care aproximativ 42% cu încălzire centrală;

2002 – 8.110.407 locuinţe, din care aproximativ 50% cu încălzire centrală.

Conform datelor ultimului recensământ din 2002, 52,5% din locuinţe sunt situate în mediul urban.

Majoritatea locuinţelor din România sunt situate în clădiri cu vechime cuprinsă între 15 şi 55 ani, caracterizate printr-un grad redus de izolare termică şi o uzură avansată.